Entorsele de genunchi ocupă primul loc în topul traumatismelor urmate de entorse articulare. Entorsele de genunchi sunt considerate a fi mult mai grave decât cele de gleznă din cauza leziunilor complexe capsuloligamentare şi meniscale pe care le determină, leziuni care au un prognostic funcţional mai rezervat, chiar în condiţiile unui tratament corect aplicat.
Entorsele articulaţiei genunchiului sunt produse printr-o mişcare bruscă şi intensă. Ele sunt frecvent întâlnite la adultul tânăr în contextul activităţilor sportive, în timp ce femeile sunt mai expuse din cauza incidenţei mai mari a hipotrofiei musculare, a supraponderalităţii, a hiperlaxităţii ligamentare, a genu valgumului fiziologic mai accentuat şi a încălţămintei instabile, cu tocuri. Apelând la descrierile furnizate de specialiştii ortopezi, afirmăm faptul că mecanismul de producere este predominant indirect, prin forfecare în varus sau valgus, hiperextensie sau hiperflexie sau torsiune. Cel mai frecvent mecanism este cel care combină valgusul forţat cu flexia şi rotaţia externă a gambei, cum se întâmplă în fotbal, schi, rugby, apărând secundar ruptura ligamentului lateral intern, alături de ruptura ligamentului încrucişat anterior şi a meniscului intern. Această asociaţie lezională este cunoscută în literatura de specialitate şi în practica medicală sub denumirea de triada nefastă O’Donoghue. Mai sunt descrise şi alte asocieri, astfel, Trillat enunţa pentada nefastă, formată din cinci leziuni distincte: ruptura unui ligament colateral, ruptura capsulei articulare şi a calotei condiliene de aceeaşi parte, ruptura meniscului şi a ligamentelor încrucişate. Din nefericire, în cazul pentadei externe se poate asocia leziunea de nerv sciatic popliteu extern, o ruptura de biceps, de tensor al fasciei lata sau de popliteu. Iar în pentada internă se poate întâlni invaginarea în articulaţie a ligamentului lateral intern sau desinserţia muşchilor labei de gâscă. Mai mult, în traumatismele grave, sinoviala poate fi destrămată, dislocată, ruptă sau herniată printr-o breşă capsulară. În unele cazuri, sinoviala reacţionează prin hidartroza, dar în majoritatea cazurilor de lezare a ei sângerează, conducând la hemartroza sau sânge în articulaţia traumatizată.
Pacientul acuză durere şi impotenţă funcţională variabilă şi, uneori, poate resimţi o senzaţie de instabilitate a genunchiului, în special la coborârea scărilor sau chiar la mers. Obiectiv, se poate constata, datorită contracturii algice a musculaturii posterioare a coapsei, o poziţie de semiflexie, aceasta fiind starea de repaus articular. Principalul semn clinic este tumefacţia articulară, cauzată de hidrartroză. Genunchiul apare astfel mărit de volum. Prezenţa sângelui în articulaţie este, în 80% din cazuri, consecinţa rupturii ligamentului încrucişat anterior.
În entorsele de gradul I lipseşte de obicei tumefacţia articulară sau, dacă există, este moderată iar genunchiul este dureros. În entorsele de gradul II, simptomatologia subiectivă şi obiectivă devin mai zgomotoase, articulaţia fiind încă stabilă. Revărsatul articular este mai frecvent, fiind cauzat fie de reacţia sinovială, fie de o ruptură capsuloligamentară. Punctele dureroase sunt ferm decelabile. Entorsele de gradul III sunt reprezentate de laxităţi posttraumatice ale genunchiului (instabilităţile de genunchi).
Radiografia este obligatorie în leziunile traumatice ale genunchiului. Radiografia clasică de faţă şi profil poate pune în evidenţă un fragment osos, semn al smulgerii osteoligamentare. De mare precizie diagnostică este rezonanţa magnetică. Ea poate arăta leziuni ale părţilor moi periarticulare depistând precoce şi precis leziunile ligamentare. Artroscopia concepută iniţial ca un procedeu diagnostic a devenit un procedeu terapeutic de mare valoare. Ultrasonografia este folosită în diagnosticarea complexelor lezionale după entorse grave.
Indicaţia de tratament al entorselor de genunchi trebuie să ţină cont de vârsta bolnavului, de profesiunea lui, de activităţile sportive practicate, momentul de la producerea accidentului şi, bineînţeles, nu în ultimul rând, de gravitatea leziunii.
Specialiştii în ortopedie-traumatologie recomandă ca, în cazul entorselor de gradul I, în care există o zonă sensibilă în punctul lezional, durere la solicitare, edem localizat şi durere la manevrele de forţare articulară, un tratament conservator, simptomatic: repaus articular, infiltraţii locale cu Xilina 1%, bandaj elastic compresiv, crioterapie (în primele 24 de ore), unde scurte, ultrasunete. Ulterior se poate începe o mobilizare progresivă şi activitate fizică.
În situaţia entorselor de gradul II, la care simptomatologia menţionata se exacerbează, uneori putând apărea blocajul articular, beneficiază de tratamentul conservator protectiv: repaus total la pat cu gamba în poziţie antideclivă, infiltraţii locale cu anestezice, eventual puncţie evacuatorie în cazul unui pansament articular masiv, crioterapie, imobilizare în aparat ghipsat sau orteză cu genunchiul flectat la 30-45° pentru 4-6 săptămâni, urmată de fizioterapie şi kinetoterapie de recuperare funcţională.
În cazul entorselor de gradul III, cu instabilitate articulară evidentă, cu hemartroză masivă, mobilitate anormală, tratamentul va fi de preferat chirurgical şi de efectuat cât mai precoce după traumatism. Artroscopia permite, pe de o parte, aprecierea corectă a leziunilor intraarticulare şi, pe de altă parte, rezolvarea artroscopică a leziunilor intraarticulare.
Astfel, în cazul rupturilor de menisc se practică meniscectomia sau sutura artroscopică. Dacă este o dezinserţie cu fragment osos de ligament încrucişat anterior se practică sutura acestuia. Aceasta se poate efectua doar în cazul rupturilor recente, de cel mult 2 săptămâni. Eventual se poate practica ligamentoplastia artroscopică a ligamentului încrucişat anterior cu grefa autologă.
Tratamentul chirurgical al entorselor de genunchi urmate de instabilitate articulară este recomandat, mai ales, pentru persoanele tinere cu activitate fizică intensă.
Fizioterapia este simptomatică, dar programele de kinetoterapie trebuie să preceadă şi să urmeze în mod obligatoriu orice intervenţie asupra genunchiului, cauzată de entorsa articulară.
