Practica medicală arată faptul că cea mai comună cauză a durerii plantare este fasciita plantară. Aceasta constă în inflamaţia fasciei plantare, care este un ţesut fibros situat între piele şi ţesutul grăsos subcutanat, având rolul de a uni călcâiul cu degetele picioarelor.
Fascia asigură şi susţine arcul longitudinal al piciorului.
Inflamaţia prelungită a fasciei plantare va conduce la depunerea de calciu la locul de inserţie al fasciei pe os, cu apariţia unui cioc sau osteofit calcanean.
Fasciita este cauzată de supraîncărcarea ponderală, de ortostatism prelungit, dar şi de alte cauze mecanice sau traumatice, precum şi de utilizarea defectuoasă a dispozitivelor ajutătoare pentru mers, fiind necesară astfel consultarea unui specialist.
Ce recomandări vă putem face?
- masaţi 5-7 minute călcâiul cu un cub de gheaţă şi aplicaţi un gel antiinflamator,
- purtaţi doar încălţăminte cu susţinătoare plantare, inclusiv la nivelul călcâiului,
- verificaţi înălţimea convenabilă a tocului la încălţămintea purtată, pentru a nu se produce durere la mers,
- exerciţii de întindere (stretching) şi tonifiere a fasciei plantare, dar şi a musculaturii intrinseci a piciorului, care stabilizează arcul plantar,
Piciorul plat
Reprezintă o situaţie des întâlnită şi constă în prăbuşirea arcurilor piciorului, însoţită de rotaţia internă sau inversia piciorului, vizibilă la nivelul gleznei.
Piciorul plat este produsul unor anomalii în ceea ce priveşte alinierea oaselor piciorului, al unei hiperlaxităţi ligamentare, al unui dezechilibru muscular sau al unei combinaţii între aceste stări de fapt.
De cele mai multe ori, este necesar un examen podometric, deoarece problemele apărute la nivelul piciorului se pot răsfrânge asupra genunchilor, şoldurilor şi coloanei vertebrale.
Piciorul plat este evident de la naştere, dar poate să apară şi pe parcursul vieţii, ca urmare a suprasolicitărilor la care este supus piciorul.
Piciorul plat atrage şi simptomele caracteristice piciorului obosit, precum artroza, fasciita şi osteofitoza calcaneană, apariţia bătăturilor, bunioanelor sau monturilor şi a bursitelor.
Nu uitaţi că durerile musculaturii gambiere pot proveni tot de la un picior plat neglijat, în încercarea de a compensa instabilitatea piciorului. Specialistul ar putea recomanda atât purtarea unei orteze la mers, cât şi adaptarea corespunzătoare a încălţămintei purtate.
Bătăturile
Reprezintă hiperkeratoze ale pielii piciorului sau îngroşarea stratului ei superficial, ca urmare a presiunii exagerate exercitate asupra ei. Bătăturile se formează la locul în care proeminenţele osoase iau contact, presează şi se freacă de pereţii pantofilor sau de sol. Ele apar pe vârful degetelor sau la locul de contact al acestora cu suprafaţa de sprijin.
Cauzele apariţiei bătăturilor sunt: pantofii nepotriviţi ca dimensiune, degetele deformate, ciorapi strâmţi, abraziunile sau lipsa de finisaj din încălţăminte, care oferă suprafaţa de frecare cu degetele, mersul prelungit în pantă descendentă.
Complicaţiile bătăturilor pot fi următoarele: apariţia unei bursite (formarea unui sac dureros, plin cu fluid inflamator, sub bătătură), dezvoltarea unui ulcer pe tegument (o mică lipsă de piele), dificultatea de a purta orice fel de încălţăminte.
Ce este de făcut?
- evitarea purtării pantofilor necorespunzători, ca formă şi ca dimensiune
- se vor purta ciorapi sau şosete confortabile
- se vor utiliza produse abrazive de îngrijire a pielii picioarelor, care reduc grosimea bătăturii
- se va asigura scăderea presiunii locoregionale de la nivelul bătăturii.
Bunioanele sau monturile şi hallux valgus
Reprezintă o deformare des întâlnită a antepiciorului, mai ales la persoanele de sex feminin care poartă încălţăminte cu calapod îngust, tocuri şi vârf ascuţit.
Ele constau într-o subluxaţie a capetelor articulaţiei de la baza degetului mare, dintre prima falangă şi primul metatarsian.
Capul degetului mare se va deplasa către celelalte, iar baza acestuia către linia mediană a corpului. Această deformare poate fi determinată genetic şi condiţionată de o serie de factori şi se numeşte hallux valgus.
Piciorul plat şi mersul pronat (cu piciorul spre în afară) pot conduce la apariţia bunioanelor sau a monturilor. De cele mai multe ori, hallux valgusul este însoţit şi de deformarea celorlalte degete, numită degete în ciocan.
Care sunt modalităţile prin care putem să evitam apariţia lor sau cum reuşim să tratăm bunioanele sau monturile? Nimic mai simplu:
- evităm să purtăm timp îndelungat pantofi strâmţi, cu tocuri înalte şi eventual cu vârful ascuţit
- sunt de preferat pantofii numiţi ortopedici, care prezintă talpă cu susţinătoare perforate ale arcurilor sau bolţilor plantare, permiţând în acelaşi timp şi vehicularea un flux de aer, la fiecare pas
- scăderea ponderală la persoanele supraponderale sau obeze
- evitarea ortostatismului prelungit sau a mersului pe distanţe lungi la persoanele cu predispoziţie de a dezvolta bunioane, după efectuarea podometriei şi a consultului de specialitate
- utilizarea unor susţinătoare plantare personalizate sau a unor orteze
- medicaţie corespunzătoare, fizioterapie, laserterapie, gimnastică medicală, reflexoterapie, acupunctură, presopunctură, eventual intervenţie ortopedico-chirurgicală.
Tratamentul ortopedico-chirurgical este urmat de program de fizioterapie şi reeducare funcţională.
Partea anterioară a piciorului are rol important în mers, dând ultimul impuls în pasul posterior.
Recuperarea după intervenţie interesează mobilitatea articulaţiei metatarso-falangiene, permiţând rularea tălpii în mers de la călcâi spre vârf şi, în special, mobilitatea degetului, care este necesară în mers. Fără această mobilitate mersul rămâne şchiopătat, asemănător celui din coxopatii.
Recuperarea începe în primele zile după operaţie, prin mobilizarea pasivă a degetelor, metatarsienelor şi a gleznei, însoţită de un masaj circulator pe musculatura gambei şi insistând cu manevre de frământat pe muşchii triceps sural şi gambier.
Se fac mişcări active, de flexie-extensie din gleznă şi degete, iar mai târziu, şi mişcări cu degetul mare.
Mersul se începe fără a rula talpa cu piciorul răsucit în afară, evitând sprijinul pe partea anterioară a labei. Când durerea cedează, bolnavul rulează talpa de la călcâi până la degetul mare.
În concluzie, se vor efectua:
- masajul gambei (triceps şi gambier)
- mobilizare pasivă, apoi activă, a degetelor şi în special al degetului mare
- corectarea mersului
Piciorul strâmb, varus ecvin congenital
Este o deformaţie întâlnită mai frecvent la băieţi (65%, unilateral sau frecvent bilateral.
Este deformaţia labei piciorului în ecvin, în varus şi cu adducţia părţii anterioare.
Deformaţia interesează întâi oasele piciorului, apoi musculatura şi ligamentele, care sunt dezechilibrate. Grupele musculare de pe faţa internă sunt scurtate (supinătorii şi adductorii), iar cele de pe faţa externă sunt hipotone, atrofiate (pronatorii şi abductorii).
Cauzele sunt opririle în dezvoltarea embrionară şi dezechilibrele neuromusculare.
Sprijinul se face pe exteriorul piciorului, care este scobit, iar laba piciorului este în supinaţie. La noul născut se aplică manevre manuale, zilnic, apoi fixare cu bandaje în poziţie corectă sau folosind atela. La copiii peste trei luni reducerea se face cu ajutorul atelelor corectoare, succesive sau prin operaţii pe tendoane şi os la deformaţiile ireductibile. Se recomandă tonifierea musculaturii în sens corector şi recuperarea mobilităţii.