Fractura reprezinta o intrerupere a continuitatii osului, produsa printr-o lovitura directa sau printr-un mecanism indirect. Atunci cand ne referim la fracturile membrelor la adult, vorbim despre fractura transversala, fractura oblica, in care axul lung al osului si planul de fractura formeaza un unghi, precum si fractura cominutiva, cand sunt prezente mai mult de doua fragmente.
In practica medicala de specialitate se cunosc mai multe tipuri de fracturi, printre care fractura de compresiune, cand scade lungimea sau grosimea segmentelor osoase, din cauza impactarii (mentinere in contact a doua suprafete) osului trabecular, cum li se intampla doamnelor trecute de varsta menopauzei, atunci cand se instaleaza osteoporoza. Se mai intalnesc fracturile cu smulgere osoasa, produse prin forte de tractiune ce se manifesta asupra osului la nivelul entezelor, adica la locul de insertie a tendoanelor si ligamentelor, intalnita in special la sportivi. Alta fractura ar fi cea de stres, care consta in mici fisuri in os, ca urmare a unui efort sustinut, precum si fractura pe os patologic, ce apare pe o arie slabita de un proces patologic osos, ca de exemplu metastaza osoasa.
In SUA, fracturile reprezinta 10% din totalul traumatismelor. La femeile pana in 75 de ani predomina fracturile epifizei distale de radius, cu deplasarea fragmentului spre posterior. Peste 75 de ani, fracturile de sold devin mult mai frecvente la ambele sexe.
Cauzele aparitiei fracturilor
Cauzele cele mai frecvente ale fracturilor membrelor sunt: caderea, strivirea, accidente de circulatie, cu bicicleta sau pedestre, traumatismele sportive, luptele, altercatiile, stresul sau oboseala persistenta, existand si fracturile spontane sau idiopatice, fara o cauza aparenta. Factorii ce contribuie la producerea fracturilor de membre sunt factori generali, precum osteoporoza sau maladia Paget. La acestia se aduaga factori metabolici, precum deficienta in vitaminele C si D, hiperparatiroidism, dar si factorii inflamatori precum osteomielita, artrita reumatoida, si cei ischemici (necroza avasculara) sau neoplazici (tumori primare ale osului sau metastaze), cat si factorii neuromusculari care constau in traumatismele maduvei spinarii si miopatii.
Cum ne tratam in cazul unei fracturi?
Tratamentul fracturilor il reprezinta consolidarea fracturii. Acest proces este dependent de varsta pacientului, de gradul deplasarii fracturii, tipul fracturii, localizarea fracturii, vascularizarea zonei de fractura, patologia sau alte afectiuni asociate. Imobilizarea intereseaza o articulatie supra- si alta subiacenta focarului de fractura. La o fractura necomplicata se poate constata vindecarea la nivelul focarului de fractura, pe parcursul primelor 15 ore posttraumatism. Din punct de vedere radiologic, calusul apare la 4 saptamani posttraumatism. Calusul este format dintr-un amestec de cartilaj si os fibros, care este inlocuit progresiv de catre osteomul (tumora benigna) remodelat, pe parcursul catorva ani. Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare radiologica. Urmarirea pacientului se continua pana cand linia de fractura nu mai este vizibila. Scopul principal al tratamentului propriu-zis este acela de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului.
Masajul si exercitiile ajuta la recuperare
Programul de fizioterapie si recuperare medicala presupune in primul rand evaluarea pacientului. Aceasta cuprinde istoricul bolii, incluzand starea functionala a aparatului musculoscheletal dinaintea fracturii, interpretarea radiografiilor si a datelor de laborator, inspectia membrului afectat. Atentie insa la eventuala prezenta a edmului, la modificarile de troficitate, la atrofia musculara, la prezenta escarelor (cruste).
Nu se va uita palparea pulsului periferic, deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Se va adauga si examenul neurologic, pentru a identifica deficitele motorii sau senzoriale, ca urmare a traumatismului asupra nervilor periferici.
Se apreciaza orice durere produsa de palparea, mobilizarea sau incarcarea membrului respectiv. Masurile generale in vederea recuperarii fracturilor membrelor sunt:
Tratament medicamentos si program fizicalkinetic, in scopul reducerii durerii si inflamatiei (antialgice administrate oral, caldura, masaj), pentru a reduce edemul se recomanda exercitii active, asistate, bai Whirlpool, masaj bland, ciorapi supraelastici). In scopul recuperarii mobilitatii articulare si a fortei musculare este nevoie de exercitii active, asistate, program de reeducare neuromusculara, exercitii cu rezistenta, caldura urmata de intinderea tesuturilor conjunctive – stretching; Tratament in scopul recastigarii independentei de autoingrijire si a activitatilor zilnice (prescrierea echipamentului adaptativ, precum scaunul toaletei inaltat, coada prelungita la peria de baie, scaun tapitat), ajutatoare de mers (cadru, carje, baston). Pacientii care apeleaza frecvent la serviciile de recuperare sunt cei cu fracturi ale membrelor inferioare (cap femural, col femural). Durata imobilizarii variaza in functie de tipul fracturii, de localizare si de tratamentul ortopedico-chirurgical aplicat.
Sursa: Farmacia Ta