Psoriazisul şi artrita psoriazică: aspecte clinice, programe de întreţinere funcţională şi recuperare medicală
Artritele inflamatorii apărute în prezenţa psoriazisului se credea că reprezintă poliartrita reumatoidă, coincizând doar ca apariţie, cu psoriazisul. S-a descris interesarea frecventă a articulaţiilor interfalangiene distale, coexistând cu sacroileita şi cu interesarea articulaţiilor interfalangiene proximale ale degetelor picioarelor.
Criteriile diagnostice ale lui Moll and Wright sunt cele mai simple şi frecvent utilizate în studiile actuale. Aceste criterii sunt: o artrită inflamatoare (artrita periferică şi/sau sacroileita sau spondilita), prezenţa psoriazisului, absenţa (de obicei) a testelor serice pentru poliartrita reumatoid.
Una dintre caracteristicile clinice o reprezintă asimetria articulară a bolii, în special la subgrupurile cu oligoartrită. În orice caz, nu a fost oferită o definiţie a simetriei. Faptul că pacienţii cu artrită psoriazică, veche sau recent instalată, prezintă puţine articulaţii interesate pledează clinic pentru asimetria bolii. De fapt, aceasta poate fi doar a asimetrie relativă, deoarece examinarea clinică este o cale relativ insensibilă de identificare a interesării articulare.
Utilizarea altor modalităţi de identificare a interesării articulare, precum ultrasunetele şi rezonanţa megnetică nucleară pot demonstra interesarea articulară şi entezitică în aceste artropatii. Distincţia este cantitativă mai degrabă decât calitativă.
O altă problemă a diferenţierii artropatiei psoriazice de celelalte artropatii, în special de cea din artrita reumatoidă, este obligativitatea prezenţei psoriazisului. Capcanele asociate acestui aspect, sunt prezentate în continuare:
psoriazisul reprezintă o afecţiune a tegumentului în proporţie de 2% la populaţia nord-europeană, iar poliartrita reumatoidă şi artropatia psoriazică nu se exclud reciproc, fiind posibile cazuri de poliartrită reumatoidă care prezintă şi psoriazis.
psoriazisul poate precede, poate apărea simultan sau poate urma debutului poliartritei reumatoide, situaţie în care antecedentele familiale de psoriazis pot lămuri diagnosticul.
psoriazisul poate fi prezent, dar ascuns în zone precum plica submamară, periombilical, zona păroasă a capului, la nivel unghial sau poate fi diagnosticat greşit.
În situaţia absenţei semnelor psoriazisului, se vor cerceta antecedentele rudelor de gradul întâi, care pot fi importante pentru stabilirea diagnosticului.
În plus faţă de artrita periferică, pacienţii cu psoriazis au o probabilitate mai mare de a dezvolta o afecţiune inflamatoare la nivelul coloanei vertebrale, asemănătoare cu spondilita anchilozantă. Afecţiunea inflamatoare a coloanei vertebrale poate să nu fie distinctă faţă de spondilita anchilozantă, dar să difere faţă de afecţiunea clasică sub mai multe aspecte. Aceste aspecte, întâlnite mult mai adesea în asociaţie cu psoriazisul şi cu artritele reactive, pot fi prezentate, după cum urmează: sacroileita asimetrică, sindesmofite nonmarginale, sindesmofite asimetrice, osificare paravertebrală, interesare mult mai frecventă a coloanei cervicale.
Studierea artritei psoriazice este dificil de efectuat, rămânând în urma studierii celorlalte artropatii, în special a poliartritei reumatoide şi a spondilitei anchilozante.
Programele de întreţinere funcţională şi recuperare medicală sunt identice cu acelea recomandate celorlalte spondilartropatii sau artropatii periferice. Obiectivele sunt: reducerea procesului inflamator şi diminuarea sindromului algic, ameliorarea mobilităţii articulare cu reducerea incapacităţii, disfuncţionalităţii şi handicapului care s-ar putea instala şi creşterea complianţei faţă de tratamentul medicamentos.