Hernia de disc cervicală
Scheletul coloanei cervicale este compus din şapte vertebre, cervicale, legate prin articulaţii localizate posterior, articulaţii interapofizare şi prin discuri vertebrale localizate anterior.
Discurile intervertebrale au structură complexă, asigurând mobilitatea gâtului şi stabilitatea coloanei cervicale. Mobilitatea gâtului şi implicit a capului este asigurată în proporţie de 90% de la nivelul primei articulaţii dintre vertebrele cervicale şi scade pe măsură ce ne depărtam de aceasta.
Discul intervertebral are rol de amortizor, consolidând corpurile vertebrale. Degradarea discului intervertebral este deseori consecinţa uzurii, fiind mai rar posttraumatică. Uzura sau degenerarea discului are drept consecinţă instabilitatea coloanei vertebrale cervicale, dar poate conduce şi la compresie pe rădăcinile cervicale. În hernia de disc cervicală, compresia radiculară este legată şi cu instabilitatea vertebrală, nu doar cu uzura sau degradarea discului. Deşi herniile de disc cervicale sunt destul de rare (raport 1/10), comparativ cu cele lombare, instabilitatea creată prin degradarea discului este mult mai importantă la nivel cervical decât lombar şi este legată de marea mobilitate cervicală, raportată la cea lombară. În hernia de disc cervicală nu mărimea herniei contează, ci localizarea ei şi durata de compresiune pe nerv. O hernie voluminoasă produce o compresie evidentă, exprimată prin semne clinice importante, existând o compresie mecanică, iar în herniile mici ca volum mecanismul durerii este cu totul altul, fiind incriminată reacţia chimică dintre rădăcina nervoasă şi nucleul pulpos herniat şi ajuns în contact cu rădăcina nervoasă.
Adevărata durere din hernia de disc cervicală – nevralgia cervicobrahială -, trebuie diferenţiată de cervico-cefalalgia sau cervicalgia comună cu dureri difuze în regiunea gâtului cu iradiere spre cap şi faţă.
Nevralgia cervicobrahială este o durere ce apare la nivelul gâtului, iradiază pe membrul superior şi se prelungeşte până la degetele mâinii, fiind adesea nocturnă. Imobilizarea gâtului cu o minervă ameliorează durerea şi este un semn indirect că instabilitatea cervicală este cauza durerilor.
În funcţie de localizarea durerilor se poate aprecia nivelul de compresie. Cele mai frecvente hernii se localizează la nivelul C5/C6 şi C6/C7.
Durerea pe umăr şi pe membrul superior este însoţită de parestezii sau furnicături la nivelul degetelor, iar mai târziu, dacă compresia nervului continuă, se constată instalarea amiotrofiei sau diminuarea masei musculare a antebraţului şi mâinii cu scăderea forţei musculare. Un semn precoce al herniei de disc cervicale este dispariţia sensibilităţii fine a mâinii cu senzaţie modificată la palparea unei foi de hârtie.
Diagnosticul cert al herniei de disc cervicale se face pe baza examenului RMN de coloană cervicală, examen indispensabil pentru diagnostic şi pentru tratament.
Primul pas al investigaţiilor rămâne însă radiografia standard, nelipsită din bilanţul unei nevralgii cervicobrahiale.
Diagnosticul diferenţial este important şi poate fi făcut cu: periartrita scapulo-humerală (patologia coafei rotatorilor umărului), cu epicondilita sau cotul tenismenului, cu algoneurodistrofia mâinii sau sindromul umăr-mână, cu sindromul de canal carpian etc.
În faza acută este necesară imobilizarea prin colier tip minervă. Tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene şi antalgice poate fi eficient. Dacă durerea nu cedează, dacă apar semne neurologice (amorţeli ale degetelor şi scăderea forţei musculare) şi dacă imaginea RMN este caracteristică pentru o compresiune prin hernie, este indicată intervenţia chirurgicală. Aceasta constă în ridicarea obstacolului prin cura herniei şi prin stabilizarea vertebrelor prin arthrodeza vertebrală. Operaţia este simplă, iar durerile şi amorţeala dispar foarte repede. În schimb, recuperarea disfuncţiei motorii prin programe adecvate de kinetoterapie se face în 3-6 luni.
