Prin această denumire specialiştii definesc efortul fizic maxim pe care-l poate susţine o persoană şi care se exprimă prin consumul maxim de oxigen (VO2 max.). Este deci capacitatea unei persoane de a susţine acel efort fizic maxim.
Consumul maxim de oxigen se defineşte prin nivelul de efort necesar pentru efectuarea unui exerciţiu de către o persoană până în momentul apariţiei oboselii sau a altor simptome care limitează acest efort. În vederea aprecierii obiective, se utilizează teste clinice pentru evaluarea nivelului de efort fizic de care este capabilă o persoană (fitness).
VO2 (consumul de oxigen) depinde de frecvenţa cardiacă sau alura ventriculară (AV), de volumul bătaie cardiac (Vb), de conţinutul de oxigen al sângelui arterial (CaO2) şi de capacitatea de extracţie a oxigenului la nivel tisular (CaO2 – CvO2).
Relaţia matematică stabilită între aceşti factori reprezintă constanta Fick:
VO2 = AV x Vol. bătaie x (CaO2 – CvO2) sau, la nivelul consumul maxim de oxigen: VO2 max. = AV max. x Vol. bătaie max. x (CaO2 max.– CvO2 max.).
Din punct de vedere clinic, frecvenţa cardiacă (AV) şi frecvenţa cardiacă maximă (AV max.) se utilizează pentru a se cunoaşte capacitatea cardiovasculară maximă. AV maximă scade odată cu înaintarea în vârstă şi poate fi calculată astfel: 220 – vârsta (în ani). Aceasta reprezintă însă o valoare teoretică (ideală), cea practică (reală) determinându-se prin testarea la efort. Ecuaţia Fick este deci utilă pentru aprecierea capacităţii de efort cardiovascular a unei persoane, stabilind legătura care există între consumul de oxigen şi AV maximă.
Există însă persoane care pot realiza efort fizic superior la aceeaşi valoare a AV sau la acelaşi consum de oxigen, datorită unui sistem cardiopulmonar şi muscular eficient. Această situaţie reprezintă obiectivul fitnessului cardiovascular: transformarea unui sistem ineficient, care limitează capacitatea de efort, într-unul mai eficient.
Printr-un program de fitness cardiovascular adecvat se poate modifica consumul maxim de oxigen – VO2 maxim – prin creşterea ritmului bătaie cardiac şi prin creşterea extracţiei tisulare a oxigenului (CaO2 – CvO2). De menţionat, faptul că AV maximă este dependentă de condiţia fizică şi de vârsta individului.
Pentru a se putea obţine un efect de condiţionare cardiovasculară la o persoană sănătoasă, se vor executa exerciţii aerobice, timp de 30-60 minute, de 3-5 ori pe săptămână, la o valoare de 70% din valoarea AV maxim. În spiritul acestei idei, exerciţiul aerobic se defineşte ca fiind un exerciţiu ritmic repetitiv, care utilizează grupe musculare numeroase, conducând la un răspuns sau efect asupra valorii AV.
Exerciţiul aerobic constă în: mers în pas alert, jogging, pedalaj la bicicletă, înot etc.
Cele 30 de minute de activitate aerobică sunt precedate de perioade de “încălzire” (prin stretching) şi de relaxare de câte 10-15 minute fiecare.
Pentru persoanele cu vârste între 35 şi 45 de ani valoarea AV se calculează prin formula 220 – vârsta (ani). Persoanelor de peste 45 de ani li se va face testul la efort (la fel şi celor de peste 35 de ani şi care prezintă un factor de risc pentru o afecţiune cardiovasculară – coronariană).
Celor cu antecedente cardiace li se va face un test la efort submaximal, iar intensitatea la care acestea realizează efortul este de 60% din AV maximă obţinută în urma testului.
Pacienţii cu angină stabilă de efort vor executa exerciţiile la o valoare a AV egală cu cea a AV simptomatică – 10 bătăi, pentru a se obţine totuşi un efect de antrenament.