După cum ştim, masajul general, somatic sau al ţesuturilor aflate la suprafaţa corpului se realizează prin prelucrarea succesivă a tuturor regiunilor şi segmentelor anatomice.
Scopul efectuării acestui masaj este de relaxare şi de înlăturare a senzaţiei de oboseală, în special musculară, sau de stimulare generală a organismului, cu creşterea rezistenţei acestuia la agresiunile termice, microbiene sau toxice şi de ameliorare a capacităţii sale de efort.
Masajul se poate asocia cu programele de gimnastică de întreţinere, înot, ciclism, alte sporturi de agrement sau dintre cele recomandate de specialiştii din domeniu, cu saună, vitamino-mineralo-terapia, toate fiind menite să moduleze în sensul pozitiv şi să asigure creşterea imunităţii organismului uman la agresiunile virale, microbiene şi toxice.
De asemenea, masajul are drept principale efecte: miorelaxarea, decontractura musculară şi sedarea sau efectul excitant, stimulator, tonicizant. Aceste efecte sunt obţinute pe cale directă sau pe calea reflexelor locoregionale sau la distanţă.
Masajul exercită efecte directe asupra organismului (menţine sau redă supleţea şi elasticitatea tegumentului şi ţesuturilor subcutanate, activează circulaţia sangvină şi limfatică locoregional) sau poate exercita efecte indirecte, reflexe, produse pe cale umorală şi nervoasă.
În contextul celor prezentate, este bine să cunoaştem şi să ţinem cont şi de contraindicaţiile masajului, care sunt:
– bolile de piele – deoarece masajul se poate aplica doar la persoanele cu pielea perfect sănătoasă, fără boli de natură parazitară, inflamatorie, eczeme, erupţii, plăgi, arsuri sau alte forme de manifestare a unor afecţiuni acute sau cronice sau pe regiunile care acoperă un proces inflamator de profunzime, precum furunculele, abcesele, flegmoanele sau alte colecţii purulente, artrite supurate, osteite, osteomielite;
– stările patologice cu caracter general însoţite de febră şi starea de agitaţie, de oboseală acută şi debilitate sau astenie intensă, în toate bolile infecto-contagioase, în inflamaţiile centrilor nervoşi, în hemoragiile cerebrale recente;
– bolile sau leziunile cu caracter hemoragic sau când există riscul unor complicaţii grave, cum se poate întâmpla în cazul miocarditei, endocarditei, infarctului miocardic, emboliilor, hipertensiunii arteriale, anevrismelor de aortă, varicelor voluminoase şi inflamate, ulcerului varicos, flebitelor şi periflebitelor în evoluţie, hemofiliei, leucemiilor.
– bolile acute pleuro-pulmonare, precum pneumoniile, pleureziile, în unele forme de tuberculoză pulmonară, în abcesele pulmonare şi în pleureziile purulente;
– masajul abdominal este contraindicat şi chiar interzis în inflamaţiile acute şi cronice de orice natură, în tulburările digestive, în boli ale organelor abdominale – stomac, intestine, ficat, pancreas, splină, ganglioni limfatici, rinichi, vezica urinară, organe genitale;
– orice suferinţă acută, dureroasă, hemoragică, tumorală, inflamatorie sau de altă natură, ce caracterizează starea de abdomen acut reprezintă contraindicaţie pentru masaj;
– boli, tulburări şi leziuni ale sistemului endocrin şi nervos sau ale aparatului locomotor, până când se vor afla în stadiul de vindecare;
– tumorile canceroase în formă generalizată şi unele boli psihice cu caracter excitativ şi confuzional reprezintă contraindicaţii categorice ale masajului, indiferent de procedeu.
Există şi unele situaţii care conduc la restricţii în aplicarea masajului, precum sensibilitatea specifică, lipsa de profesionalism tehnic al aplicantului, dezinteresul şi neîncrederea pacientului faţă de procedura în sine.