Discopatia lombară evoluează în mai multe faze, de la sindroamele musculoligamentare, caracterizate prin crizele de lumbago sau lumbalgie acută, până la modificările de spondilodiscartroză, care evoluează prin episoade de durere localizată lombosacrat sau care coboară pe un picior de-a lungul nervului sciatic, fără a pierde din vedere hernia de disc, ce apare atunci când un fragment discal afectează rădăcina nervoasă de vecinătate şi trebuie îndepărtat.
Dintre modalităţile terapeutice caracteristice medicinii fizice sau fizioterapiei (termen frecvent utilizat) menţionăm electroterapia. În herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fără a putea înlocui celelalte forme de tratament. Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenţi electrici recomandaţi în discopatiile lombare sunt: antialgic, antiinflamator, hiperemiant, miorelaxant, decontracturant.
Curenţii diadinamici (CDD) au efecte spectaculoase în lumbalgia nediscogenă (criza de lumbago, episodul dureros din evoluţia spondilodiscartrozei), dar efectul lor în formele discogene (hernie de disc) este moderat. Se poate prescrie CDD în aplicaţii transversale lombare sau longitudinal când durerea se regăseşte de-a lungul nervului sciatic. Experienţa noastră arată că utilizarea TENS-ului (curenţi de joasa frecvenţă) paravertebral lombar poate conduce la efecte analgetice spectaculoase.
Curentul galvanic este foarte mult folosit în sciatalgii sub forma galvanizărilor simple longitudinale sau a galvanoionizărilor. De asemenea, curentul Träbert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic comparabil cu cel al curenţilor diadinamici sau TENS.
Media frecventă sub forma curenţilor interferenţiali (interfrem) este mai puţin eficientă în faza acută, hiperalgică. Are un bun efect decontracturant. Se aplică sub forma a două seturi de electrozi aplicaţi pe regiunea lombară.
Diatermia, reprezentată de ultrasunet, microunde şi undele scurte, se foloseşte în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferinţe musculotendinoase sau ligamentare, miofasciale sau cu manifestări vasculare neurovegetative. Se indică ultrasunet cu hidrocortizon (ultrasonoforeză) aplicat pe musculatura paravertebrală lombară.
Curenţii exponenţiali se folosesc pentru stimularea musculaturii total sau parţial denervate în herniile de disc cu deficit motor.
Masajul se va evita în formele hiperalgice, dar în faza de subacut se poate efectua masaj sedativ lombosacrofesier şi de-a lungul membrului inferior. Masajul trofic este rezervat formelor cu hipotrofii şi tulburări vasculare neurovegetative.
De asemenea, se recomandă hidrotermoterapia, reprezentată prin băile simple la 36-37 grade, băile de plante sau băile la bazin. Este utilă în special în suferinţele miofasciale, spondilogene, precum şi în radiculopatiile reziduale. Aplicaţia lombară de parafină este adesea utilizată după depăşirea perioadei acute. Înainte de folosirea sa, se poate testa răspunsul la termoterapie cu o procedură termoterapică mai temperată, cum este lampa Solux. Aceasta foloseşte ca sursă termoterapică radiaţiile infraroşii. Se atrage atenţia asupra riscului pe care îl reprezintă folosirea procedurilor de termoterapie în herniile de disc recent instalate, când edemul perilezional este răspunzător de o mare parte din simptomatologie. Orice aplicaţie de căldură pe regiunea lombară nu va face decât să accentueze acest edem perilezional.
Practic, ori de câte ori bolnavii acuză durere lombară la tuse şi strănut, semnul Lassegue este pozitiv la valori mici sau apare durere lombară la flexia coloanei cervicale, termoterapia trebuie evitată.
Kinetoterapia aplicată ţine seama de stadiul evolutiv. Astfel, obiectivele kinetoterapiei sunt diferite în funcţie de stadiul suferinţei: acut, subacut, cronic sau de remisiune completă. În stadiul acut se aplică metode de relaxare generală şi de relaxare a musculaturii lombare. În subacut se începe adevăratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind programul Williams. Pe lângă tehnicile de relaxare, acum se vor aplica şi tehnici de asuplizare a trunchiului inferior. În final, în stadiul cronic se poate începe şi tonifierea musculaturii slabe.
