Ce ştim despre indicaţiile şi contraindicaţiile electrostimulării
Scriam într-un articol apărut în numărul anterior al revistei despre aparatele de electrostimulare, electrogimnastică sau gimnastică pasivă şi despre avantajele utilizării acestui tip de terapie.
Cititorii cunosc deja faptul că electrostimularea reprezintă o modalitate de reeducare funcţională a maselor sau a grupelor musculare cu forţă musculară scăzută la persoanele sănătoase, dar care nu au mai practicat vreo activitate sportivă în mod organizat sau nu au mai mers la sala de gimnastică de mai mult timp.
De asemenea, doamnele şi domnişoarele ştiu şi faptul că electrostimularea se află în legătură cu scăderea ponderală şi că, alături de obiectivul de întreţinere şi de creştere a forţei musculare, reprezintă o metodă de remodelare corporală, precum şi că programele de electrostimulare permit şi drenaj venolimfatic, cu îndepărtarea lichidelor stagnante sub formă de edeme. Cu alte cuvinte, adio celulită şi kilograme în plus! Aceasta, deoarece electrostimularea poate fi considerată şi terapie anticelulitică, nu doar de remodelare corporală pe calea creşterii tonusului, forţei şi rezistenţei musculare la efort.
Pacienţii noştri mai cunosc şi faptul că electrostimularea reprezintă o variantă rapidă de recuperare după o afecţiune ortopedică, neurologică, reumatismală sau după o intervenţie chirurgicală ce a necesitat repaus urmat de un grad de decondiţionare fizică. Prin antrenarea muşchilor pe calea electrostimulării, se poate creşte forţa musculară cu un consum energetic redus, dar cu randament crescut.
Studiile au arătat faptul că, pentru contracţiile voluntare izometrice efectuate cu 75% din valoarea contracţiei maxime, după un program care durează cinci săptămâni, se obţine o ameliorare a forţei musculare de 18%. Activarea unui muşchi prin electrostimulare conduce la o creştere a forţei musculare şi pe muşchiul aflat pe membrul opus cu 15%, după 5 săptămâni de antrenament prin electrogimnastică. În mod asemănător, după imobilizarea într-un aparat gipsat, după repaus prelungit la pat pentru o criză de discopatie, după o criză de gută sau după un puseu reumatismal de gonartroză, coxartroză sau spondiloză cervicală, electrostimularea se alătură cu succes programelor de recuperare prin kinetoterapie la sală.
De asemenea, după un accident vascular cerebral, hemipareza sechelară poate fi diminuată, deoarece se întreţine o stare de nutriţie adecvată la nivelul musculaturii corespunzătoare deficitului neurologic.
Totuşi, electrostimularea poate avea şi contraindicaţii. O primă contraindicaţie este reprezentată de existenţa materialelor de osteosinteză la persoanele operate pentru fracturi ale membrelor, dar nu şi dacă aplicam electrozii la distanţă de materialul de osteosinteză. O altă contraindicaţie este în legătură cu viitoarele mămici aflate în primele luni de sarcină, recomandarea fiind să nu se aşeze electrozii la nivelul pelvisului şi al abdomenului inferior. Să nu uităm nici de copiii aflaţi în perioada de creştere, dacă ne vine ideea greşită de a amplasa electrozii la nivelul nucleilor de osificare. Se poate însă la distanţă, strict pe masa musculară.
De asemenea, mai pot reprezenta contraindicaţii persoanele cu cardiopatie ischemică, cele cu hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, status postaccident vascular în stadiul acut, tulburările de sensibilitate cutanată, boala neoplazică sau statusul postneoplasm operat, în imediata vecinătate a locului unde a fost efectuată intervenţia, epilepsia, limitele extreme de vârstă, precum copiii sub 16 ani şi adulţii peste 65 de ani.
