Este inflamaţia mucoasei care căptuşeşte şi lubrifiază zona în care elementele articulare – os, tendon, ligament sau muşchi – au mişcare de frecare. Bursele sunt localizate în interiorul sau în exteriorul articulaţiilor, dar şi în alte zone cu riscul frecării sau al hiperpresiunii. Bursitele pot apărea oriunde în organism unde există o bursă şi unde inflamaţia determină umplerea ei cu fluid. Pot fi afectaţi cei care efectuează acţiuni repetitive la locul de muncă, activităţi sportive sau în activităţile curente. Cel mai frecvent caz este al celor care utilizează des tastatura calculatorului. Presiunea continuă asupra unei articulaţii sau asupra unor anumite zone creşte riscul de a face bursită. (ex.: parchetarii lucrează în genunchi şi pot dezvolta bursită rotuliană).
Bursitele mai pot fi cauzate şi de afecţiuni sistemice: artrita septicã, infecţia (bursita septică) sau un traumatism (bursita traumatică).
Simptomele bursitei: durere locoregională, senzaţie de tensiune, roşeaţă, căldură şi/sau creşterea în volum a zonei învecinate cu bursa inflamată. Acestea pot iradia în afara ariei articulare. Durerea se poate intensifica prin activitatea repetitivă sau prin presiunea exercitată. Durerea şi redoarea se pot accentua în timpul nopţii sau dimineaţa la trezire. Mişcarea sau exercitiile fizice uşoare de mobilizare articulară reduc redoarea, dar mişcarea în exces poate înrăutăţi simptomele sau reacutiza durerea şi redoarea. Bursa afectată trebuie să beneficieze de repaus.
Diagnosticul de certitudine: aspiraţia bursei cu sau fără injectarea de antialgice, utilă şi în tratament. Radiografiile pot arăta probleme ale osului sau pot identifica depozite de calciu în structurile mio-entezo-articulare. IRM (imagistica prin rezonanþã magneticã) arată mici rupturi şi traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, cartilajelor şi la nivel muscular. Ecografia mio-entezo-articulară arată îngroşări, creşteri de volum sau rupturi ale ţesuturilor moi, precum bursele sau tendoanele.
Tratamentul bursitelor: repaus, masaj, aplicarea de gheaţă şi folosirea antialgicelor sau antiinflamatoare nesteroidiene, care reduc durerea şi inflamaţia.
Ameliorarea bursitei: în câteva zile sau săptămâni dacă repausul şi tratamentul se instituie imediat; efectuarea zilnică a unor exercitii fizice care cresc mobilitatea; mobilizarea articulaţiei, prin toate mişcările, chiar şi pasiv, pentru a preveni apariţia redorii. Pe măsură ce durerea dispare se continuă aceste exerciţii şi se adaugă altele pentru a tonifia musculatura periarticulară. Intensitatea efortului va fi crescută gradual şi exerciţiile se vor efectua până la limita apariţiei durerii. Bursita severă şi de lungă durată este uneori tratată prin îndepărtarea fluidului în exces din bursa crescută de volum, prin aspiraţie, aplicarea unui bandaj compresiv asupra zonei sau ambele. Dacă fluidul arată semne de infecţie bacteriană (bursita septică), poate fi necesar tratamentul antibiotic. Bursita mai poate beneficia de injecţii cu corticosteroizi pentru a reduce inflamaţia. Dacă nu răspunde la tratament şi determină durere şi impotenţă funcţională importantă, bursa poate fi îndepărtată chirurgical. Bursitele pot recidiva dacă nu se fac exerciţii de stretching sau dacă nu se tonifică muşchii şi nu se schimbă modul de efectuare a unor activităţi. Se poate recomanda şi terapie fizicală.
Pentru a preveni reapariţia sau apariţia bursitei se vor înlocui activităţile care agravează simptomele: cele care implică mişcări repetate, tensionează articulaţiile şi muşchii. Şederea la birou timp îndelungat poate cauza bursita, deci trebuie făcuţi câţiva paşi la fiecare oră. Dacă un anumit sport cauzează bursita, trebuie luate în considerare antrenamente care să-i arate pacientului mişcările adecvate, verificat echipamentul pentru a fi potrivit mărimii, forţei şi abilităţii pacientului. Articulaţiile şi zonele de presiune trebuie protejate.
