De aproape 40 de ani, Dr. Georgiana Tache a ales, cu empatie și profesionalism, să fie în slujba promovării stării de sănătate. Și-a dedicat cariera pacienților aflați în condiții dizabilitante și a transformat dorința de a le îmbunătăți calitatea vieții în scopul de a găsi cele mai bune soluții recuperatorii. Mereu la curent cu noutățile, Dr. Georgiana Tache face radiografia ultimilor ani care au schimbat fața lumii medicale și nu numai, cu accent pe impactul asupra specialistului MFR și provocările cu care acesta se poate confrunta.

Galenus: Au trecut câțiva ani de la ultima noastră întâlnire (interviul din 2021), o perioadă cu multe provocări. Cum arată acum lumea medicală?

Este o întrebare interesantă și binevenită. De ce spun asta? Pentru că lumea medicală a cunoscut numeroase schimbări de paradigme și viziuni în ultimii ani, aș spune chiar semnificative, care au avut oarecum drept punct de plecare pandemia de COVID-19 și care au fost influențate în principal de progresele tehnologice. Detaliez câteva aspecte relevante cu privire la realitatea actuală, valorile, obiectivele și cadrul conceptual schimbat. Sistemele de sănătate s-au îmbunătățit și adaptat spre a face față unor situații neașteptate. Altfel spus, s-au consolidat și modernizat infrastructurile medicale pentru a face față situațiilor de urgență. Pe de altă parte, telemedicina a devenit o componentă esențială a actului medical, facilitând accesul la servicii medicale de la distanță, astfel permițând îngrijirea medicală pentru pacienții din zone izolate sau cu acces limitat la specialiști. Telemedicina include atât diagnosticarea la distanță, cât și comunicarea cu alte centre medicale, facilitând astfel posibilitatea de a obține o a doua opinie.

Medicina se orientează astăzi spre terapii avansate, ce includ terapii genice – care utilizează genele și informația pe care ele o poartă pentru a trata o boală genetică sau pentru a modifica un comportament celular, imunoterapie și alte tratamente inovatoare care vizează vindecarea sau gestionarea eficientă a bolilor cronice și a cancerului. Toate aceste inovații au potențialul de a transforma modul în care medicina este practicată, oferind soluții mai rapide, mai eficiente și mai accesibile pentru pacienți. Totodată, în domeniul terapiei există tendința utilizării unor ingrediente naturale și extracte de plante care susțin combaterea virusurilor și întărirea sistemului imunitar în lupta cu virozele. Beneficiile utilizării acestora, demonstrate științific, pot veni în completarea terapiilor alopate.

În domeniul inovațiilor tehnologice, ne referim astăzi la progresele științifice și tehnologice care eficientizează diagnosticarea, tratamentul și prevenirea bolilor. Inteligența artificială (IA) și analiza bazelor mari de date sunt utilizate în diagnosticarea mai precisă și stabilirea unei terapii personalizate sau pentru a putea previziona legătura dintre un anumit comportament și dezvoltarea unei anumite boli. Vorbim despre algoritmii de IA ce pot ajuta la analiza imaginilor medicale (cum ar fi cele de la ecografii, examene RMN) pentru a detecta mai rapid și mai precis leziuni sau malformații. Cu ajutorul IA se pot ghida acele de biopsie sau se pot administra alte terapii cu mare precizie.

Ce ne puteți spune despre terapia robotizată în recuperarea medicală?

Utilizarea roboților, nu doar în cadrul specialităților chirurgicale (chirurgie asistată de roboți) a devenit o abordare comună, frecvent întâlnită în cadrul spitalelor atât de stat, cât și din sectorul privat. Roboții se regăsesc inclusiv în domeniul reabilitării medicale. Aici avem de-a face cu dispozitive robotizate care asistă mișcarea și efortul pacientului sau oferă patternuri de mișcare de urmat, ori vorbim de imersia în realitatea virtuală. Dispozitivele inteligente permit personalului medical să comunice vocal cu colegii, fără să fie nevoie să se folosească telefoanele sau alte echipamente, îmbunătățind astfel eficiența actului medical și igiena în mediile spitalicești. Se poate identifica, evalua și/sau gestiona timpul petrecut într-o anumită manoperă sau procedură pentru eficientizarea activității medicale în ansamblul său. La fel de importantă este și sănătatea personalului medical, cu focus nu doar pe cea fizică, dar și pe sănătatea mintală. Conștientizarea acestei nevoi și resursele dedicate sănătății mintale au crescut, iar serviciile de suport sunt mai accesibile și mai integrate în sistemele de îngrijire.

Nu în ultimul rand, în centrul atenției se regăsește astăzi medicina personalizată, centrată pe pacient și pe nevoile lui reale. Terapia personalizată devine bazată pe genetică și biomarkeri, este tot mai frecvent adusă în discuție, permițând tratamente adaptate nevoilor fiecărui pacient. Eficiența actului medical și confortul pacientului devin prioritatea numărul 1.

Prevenția îmbolnăvirii și importanța susținerii sănătății publice, prin politici adecvate de sănătate, reprezintă provocări persistente. Problemele legate de accesul egal la servicii, rezistența la antibiotice și gestionarea bolilor cronice continuă să fie priorități pentru sistemele de sănătate. Așadar, lumea medicală este mai digitalizată, mai inovatoare și mai pregătită să răspundă din ce în ce mai eficient provocărilor actuale, dar și conștientă de importanța prevenirii îmbolnăvirilor și a menținerii stării de sănătate a populației.

Cum sună definiția specialității dumneavoastră?

Păstrând o notă optimistă, aș putea răspunde că specialitatea Medicină Fizică și de Reabilitare (MFR) sună bine. Bineînțeles, depinde și de cel care ascultă și de modul în care recepționează mesajul. MFR este o specialitate clinico-terapeutică, ce presupune abord interdisciplinar cu celelalte specialități. Mai exact, ortopedia-traumatologia, neurologia, neurochirurgia, reumatologia, geriatrie-gerontologia, cardiologia și chirurgia cardiovasculară, chirurgia cardiotoracică, pneumologia, medicina dentară, medicina muncii și ergonomia locului de muncă, urologia, chirurgia plastică și reparatorie, specialitatea diabet, boli de nutriție și metabolism, dar fără a ne limita doar la cele enumerate. Specialitatea MFR se bazează pe examenul obiectiv fizic (local și general) și pe aprecierea valorilor unor bilanțuri clinico-funcționale și ale altor măsurători, care apreciază structurile și funcțiile organismului și fac evaluarea funcționării – dizabilității, stabilind activitățile și participarea pacientului, cât și prezența/ influența factorilor contextuali. Toate acestea, presupun utilizarea anumitor instrumente diagnostice, precum: examenul clinic, testarea clinică musculo-articulară, evaluarea globală (aprecirea desfășurării activităților vieții zilnice – ADL), evaluarea alinierii și posturii corecte a corpului (analiza posturală) și evaluarea mersului (podometria, analiza mersului, aprecierea și înregistrarea mișcărilor coloanei vertebrale, mobilizarea articulațiilor periferice la nivelul membrelor), su altele. Toate acestea au în vedere obținerea unor valori actuale, a unor date, informații. Datele sunt consemnate spre a se realiza analiza și evaluarea, prin comparație, a rezultatelor. Întreaga activitate permite elaborarea unor programe standardizate de întreținere/ recuperare funcțională, dar aplicate în mod personalizat. Prin colectarea acurată și exhaustivă a datelor, în număr cât mai mare – de la cât mai mulți pacienți, se va putea stabili, utilizând IA (care analizează datele pe baza unor algoritmi), programe de prevenție și/sau reabilitare medicală. Următorul pas este utilizarea domeniul inovațiilor tehnologice – dispozitivele robotizate și realitatea augmentată. Este de menționat faptul că terapiile robotizate fac chiar și astăzi parte din arsenalul terapeutic al bazelor de reabilitare medicală atât din sistemul de stat, cât și din cel privat. De asemenea, se folosesc și în ambulatoriul de specialitate, dar și pe secțiile din spitalele noastre din țară.

Realitatea augmentată (RA) reprezintă o experiență interactivă bazată pe combinarea lumii reale cu elemente din lumea virtuală. Se creează astfel o lume reală, dar augmentată de către informația generată virtual, bazându-ne pe o capacitate senzorială umană ce poate să fie ghidată de senzori vizuali, auditivi, olfactivi și/sau somatosenzoriali (atingere/ mișcare, poziția segmentelor sau a corpului în spațiu). Iar realitatea virtuală (RV) este un spațiu virtual în care utlizatorul/ pacientul își depășește limitele din realitatea fizică. Realitatea augmentată poate să fie definită ca un sistem ce îndeplinește trei activități de bază: combinația dintre lumea reală și virtuală, interacțiunea acestora în timp real și înregistrarea 3D exactă a obiectelor virtuale și reale.

Altfel spus, realitatea augmentată introduce elemente virtuale în lumea reală. Ca explicație, există trei caracteristici comune ale scenei RA: combinație de mediu din lumea reală cu personajele din calculator, scene interactive și scene în 3D.

Scopurile acestor programe de medicină fizică și de reabilitare, sunt următoarele:

• scop profilactic – adică menținerea sau intreținerea nivelului funcțional sau al nivelului performanței actuale;
• scop terapeutic și de reabilitare/ recuperare medicală funcțională și reinserție socio-profesională și familială – acest scop se definește prin mai multe elemente: recâștigarea capacității funcționale pierdute (este raportată la nivelul de disfuncționalitate/ dizabilitate), ca urmare a boli ori traumatism (accident, etc.); creșterea gradului de independență funcțională personală și raportată la mediu (adică scăderea gradului de dependență sau ajutor); combaterea factorilor agravanți și promovarea celor facilitatori (se mai numesc și factori contextuali) și crearea unor programe complexe, individualizate, adaptate restantului funcțional și nivelului de așteptare al pacientului (încadrate la componenta activități și participare). Mai interesează și creșterea calității vieții pacientului (aflată tot în relație cu componenta de activități și participare, adică al modului în care își asigură reinserția socio-familială și profesională etc.).

Deși specialitatea MFR este cât se poate de complexă, frumoasă, interesantă, plin de satisfacții profesionale, Academia Științelor Medicale oferă o definiție mai simplă: „un domeniu de activitate complexă medicală, educațională, socială și profesională, prin care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacității funcționale pierdute de către un individ, în urma unei boli sau traumatism, precum și dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care să-i asigure în viitor posibilitatea de muncă sau de autoservire, respectiv o viață independentă economic și/sau social”. Definiția specialității MFR specificată încă din 2017 în Cartea Alba a specialității sună astfel: „medicina fizică și de reabilitare este o specialitate medicală clinică ce se ocupă cu prevenția, diagnosticul, tratamentul și managementul reabilitării persoanelor de toate vârstele care prezintă condiții de sănătate dizabilitante și comorbiditățile acestora, adresându-se în special afectărilor (deficiențe în structurile și funcțiile corpului, ca de exemplu o modificare semnificativă sau o pierdere, numită impairment) și limitărilor de activitate ale acestora, cu scopul de a facilita funcționarea fizică și cognitivă (incluzând comportamentul), participarea (incluzând calitatea vieții), cât și modificarea factorilor personali și de mediu”.

În medicină vorbim despre echipa multidisciplinară. Dumneavoastră cu cine faceţi echipă?

MFR este considerată specialitatea medicală a funcționării, iar Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF-OMS) constituie referința principală. Medicina de reabilitare medicală funcțională este medicina de linie 3. Aș putea spune că medicul MFR este dirijorul întregii echipe multidiscipinare formată din terapeuți, acesta colaborează interdisciplinar cu colegii din celelalte specialități după cum o dictează situația în cauză. Membrii echipei medicale comunică în permanență și folosesc același limbaj medical, cât și aceleași sisteme de referință în evaluarea clinică și funcțională, precum o echipă în sala de operații.

M-am străduit în permanență ca această echipă să funcționeze armonios și profesionist, în beneficiul absolut al pacientului. Echipa este alcătuită dintr-o serie de specialiști:

• specialistul în terapie ocupațională – evalueaza capacitatea de autoîngrijire a pacientului și oferă variante medicale de rezolvare a diferitelor situații sau contexte apărute la domiciliul bolnavului, explorează abilitățile vocaționale ale pacienților, asistă ceilalți specialiști la desfășurarea programului de reabilitare medicală propriu-zis, educă familia pacienților cu deficite funcționale;
• fizio(kineto)terapeutul – asistă pacientul în aplicarea programelor complexe de fizioterapie și reeducare funcțională (realizarea evaluărilor funcționale inițiale, de etapă și finale, recâștigarea mobilității articulare, a forței și rezistenței musculare, a coordonării mișcărilor, a sensibilității, recuperarea mersului, ameliorarea sindromului algic musculoscheletal, utilizarea dispozitivelor de mers, utilizarea aparatelor de reeducare funcțională la sala de kinetoterapie, aplicarea procedurilor de fizioterapie, asigurarea reposturării corpului prin exerciții și educație medicală);
• specialistul în terapie recreaționala – utilizează activitățile recreaționale în scopul intervenției asupra comportamentului fizic, social sau emoțional, spre a produce o schimbare comportamentală dorită, în vederea creșterii și dezvoltării normale sau a recuperării funcționale a pacientului;
• din ehipă mai pot face parte și specialiști în ortezare și protezare, logopezi, psihologi;
• asistentul de fizioterapie și recuperare – este persoana care îi ajută pe ceilalți specialiști ai echipei, aplică anumite proceduri de specialitate și se asigură de corecta îngrijire și medicamentație a pacienților;
• asistentul social – este persoana care asigură interfața pacientului cu familia și echipa complexă de recuperare medicală;
• consilierul vocațional – evaluează potențialul vocațional real al pacientului, stabilește obiectivele de îndeplinit, organizează activitățile în consecință și se asigură de buna lor desfășurare;
• alți specialiști ai echipei: dieteticianul, protezare maxilo-facială, specialistul în audiologie, specialistul în aparatură medicală de specialitate, etc.
• Prin urmare, dacă îți dorești rezultate și satisfacții profesionale trebuie să menții standarde înalte și o bună colaborare.

Sunteți cadru didactic, aveți o vastă experiență atât la stat, cât și în privat. În 1994, aţi pus bazele Laboratorului de Medicină Fizică, Reabilitare Medicală şi Balneologie al S.C.U.B., pe care-l coordonaţi şi în prezent. Cum arată acum activitatea dumneavoastră?

Despre mine pot spune că sunt cadru didactic universitar la UMF Carol Davila și am, într-adevăr, o vastă experiență, atât în sistemul medical de stat, cât și în cel privat. Sunt peste 30 de ani petrecuți în această specialitate. De fapt, s-au scurs aproape 37 de ani (din 1987) de când am absolvit facultatea, de când am ales să fiu în slujba promovării stării de sănătate, a recuperării medicale, a educației și autoeducației universitare. Inițial, am predat viitorilor colegi din echipa multidiscipinară, adică studenților de la fizioterapie, apoi celor de la Facultatea de Medicină Dentară, dar și celor de la Facultatea de Medicină Generală. Să nu uităm că procesul de reabilitare presupune existența unei echipe multidiscipinare, în care membrii săi colaborează, iar fiecare persoană are responsabilități individuale, integrate în efortul colectiv, organizația funcționând pe niveluri ierarhice. Nu am uitat niciodată acest aspect și am promovat principiul colegialității si al respectului profesional reciproc. Iar faptul că am fost cadru didactic, atât pentru formarea viitorilor fizioterapeuți, cât și pentru viitorii medici, a adus plus-valoare viziunii mele asupra muncii în echipă. Am putut vedea întregul din diferite puncte de vedere. De aici echilibrul și armonia pe care le promovez în relațiile interumane și interprofesionale. Performanța nu înseamnă doar obiectivul în sine, atins, înseamnă și persoanele pe care le ai alături pe drumul spre performanță, relația ta bidirecțională cu oamenii, inclusiv cu pacienții.

Am înființat Laboratorul de Medicină Fizică și de Reabilitare din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București în anul 1994 și am lucrat alături de foștii mei studenți. Alți foști studenți au ales alte specialități și îmi sunt colegi în spital. Îmi desfășor activitatea profesională și în sistemul medical privat, după orele petrecute la programul din spital și de la catedra, în compania studenților și a celorlalte cadre didactice, ceea ce înseamnă că ajung acasă uneori și seara târziu. Alteori nu am zile de sâmbăta liberă. Dar este un aspect care ține de motivație, de dorința de a lăsa ceva în urma ta. Nu este orgoliu, este senzația de împlinire, de mulțumire sufletească atunci când ești alături de cei care cândva erau tineri curioși sau alături de generații întregi de pacienți, care ți-au acordat încrederea prima dată și apoi revin, parcă nu te mai poți opri. Într-un fel, faptul că am lucrat în ambele sisteme, la stat și privat, mi-a dat șansa să compar și să aduc ceea ce consider eu că este mai bun din sistemul privat – răbdarea și respectul față de pacient. Pacientul este o persoană cu o anumită nevoie. Aș glumi zicand că are „nevoie” și de atenție, empatie, nu doar de competență și profesionalism.

Am înființat propriul centru de recuperare medicală – Medical Care. Fiindcă atunci, în anul 2003, era nevoie de ambele brațe ale balanței. Încă învățăm cu toții cum să facem medicina „post-decembristică”, sistemul privat neexistând până atunci. Iar eu simțeam nevoia să văd cum se dezvoltă sistemul privat la prima mână, cum s-ar zice. Și căpătasem deja suficientă experiență profesională și managerială, obținând și masterul adecvat activității manageriale în sistemul sanitar. Înainte colaborasem cu alte centre medicale private și învățasem cum se dezvoltă o astfel de activitate. După 10 ani, deoarece activitatea în sistemul privat riscă să mă îndepărteze de sistemul de stat, am renunțat să fiu singură în acest demers antreprenorial. Și am redevenit doar colaborator în sistemul privat, nu antreprenor.

Din anul 2017, însă, m-am asociat profesional cu echipa Centrokintic – Centru de ortopedie și recuperare medicală, unde m-am regăsit complet. Fiind vorba de un centru medical de excelență, lucrez alături de colegi excepționali din diferite specialități, iar clinicile noastre sunt atât în București, cât și în țară, fiind deschise la solicitarea pacienților. A fost o creștere organică, cum se zice. Dezvoltăm conceptul de medicină integrată, investigații, consultații, management terapeutic complex, follow up.

Cât de „atractivă” este pentru tineri această specialitate?

O întrebare foarte inspirată. Specialitatea de medicină fizică și de reabilitare poate fi considerată atractivă pentru tineri din mai multe motive. Primul motiv ar fi că are impact pozitiv asupra pacienților – programul de reabilitare aduce beneficii și satisfacții atât pentru pacient, cât și pentru medicul MFR și echipa multidisciplinară, dar confirmă și importanța rolului jucat în raport cu celelalte specialități. Să ne imaginăm că un coleg ortoped operează perfect, dar dacă pacientul nu își recuperează capacitatea funcțională și nu se insera profesional sau socio-familial, rezulatele pot fi compromise. Deoarece calitatea vieții pacientului nu va fi cea așteptată. Este un domeniu multidisciplinar; această specialitate combină cunoștințe din medicină, kinetoterapie, fizioterapie și tehnici moderne de recuperare, oferind un mediu de lucru diversificat și dinamic. Oferă șansa de dezvoltare profesională continuă, deoarece tehnologia și tehnicile în reabilitare evoluează rapid, oferind oportunități de învățare și specializare continuă, aspect foarte atractiv pentru tinerii interesați de inovare și evoluție personală și profesională. Programul de lucru este mai predictibil (gărzile pot fi gestionate uneori mai ușor, nu neapărat că aceasta ar fi o regulă, dar de regulă, as zice) și uneori ești mai flexibil, comparativ cu alte specialități medicale. Mă gândesc aici la specialități ca medicina de urgență, ramurile chirurgicale sau terapia intensivă.

MFR este atractivă și dacă privim cazuistica diversificată. Să mă explic. În context actual s-a schimbat tendința evolutivă a morbidității. S-a trecut de la patologia acută către cea cronică, de la patologia degenerativă, la cea traumatică. Există tendința la îmbătrânirea populației (afecțiuni degenerative, neurodegenerative), la creșterea frecvenței de apariție a patologiei determinate de accidentele sportive, domestice (casnice) sau de circulație (rutiere), a crecut frecvența rănilor produse prin arme de foc, chimice, biologice, în contextul conflictelor armate. De la starea de condiționare – adaptare la condițiile de mediu, s-a ajuns la instalarea sindroamelor de dezadaptare sau a sindroamelor de decondiționare fizică, apariția unei disfuncționalități legate de lipsa de mișcare, sedentarism. De la greutatea ideală, s-a ajuns la supraponderalitate, obezitate, sindrom metabolic. Se constată instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la vârsta încă tânără. La fel, se constată dezvoltarea unei categorii de patologie aflată în legătură cu stresul cotidian (depresie, anxietate, demotivație).

MFR devine atractivă și din perspectiva oportunităților de carieră variate. Pe lângă consultații oferite în cabinete sau centre, medicii specialiști pot lucra în clinici private, centre de recuperare, spitale sau chiar în cercetare.

Dinamica ascendentă a modalităților de investigație, ce pot trecute în portofoliul profesional (competența în ecografie musculoscheletală, în cea de electromiografie etc.) sau diversificarea procedurilor terapeutice, inclusiv a celor injectabile sau alte terapii inovative. Balanța între viața profesională și cea personală: mulți tineri medici pot percepe această specialitate ca fiind mai prietenoasă cu echilibrul dintre viață profesională si viață personală, comparativ cu alte specialități mai solicitante.

În concluzie, specialitatea de medicină fizică și de reabilitare poate fi percepută ca atractivă pentru tinerii medici datorită gradului de stres acceptabil, satisfacției profesionale, posibilităților de dezvoltare multiplenara și mediului de lucru echilibrat. Totuși, atractivitatea depinde desigur, și de interesele individuale și de valorile fiecăruia.

Medicina de recuperare presupune o interacțiune atât cantitativă, cât și calitativă cu pacientul. Cum se poate optimiza această relație?

Aș începe prin a explica în ce constă interacțiunea specialist – pacient, pentru a înțelege exact valențele ei și modul în care poate fi gestionată și optimizată. Încă de la început trebuie să înțelegem că această interacțiune este efectivă. Are conținut și este de durată. Este adaptată, reevaluată, ajustată. Presupune o colaborare și încredere reciprocă, consumă energie și solicită timp. Interacțiunea profesională nemjlocită medic – terapeut – pacient se bazează și se realizează prin stabilirea unui diagnostic de boală, al deficitului funcțional, prin recomandarea unui program personalizat și complex de reabilitare, cât și pe calea aplicării ansamblului de metode (metodologiei) și a modalităților (mijloacelor, tehnicilor) terapeutice specifice specialității MFR. Prin această interacțiune se urmărește:

• reabilitarea fizică (funcțională) și psihică a unei persoane;
• reinserția socio – economică, vocațional – profesională, educațională, recreațională, dar și reintegrarea familială a persoanei;
• dezvoltarea unor modalități facilitatorii, compensatorii (factori contextuali), care asigură creșterea gradului de independență a persoanei. Aceasta se bazează pe factori intrinseci ce depind de pacient sau extrinseci ce presupun adaptarea mediului ambiental, înconjurător și/sau nevoia de asistență (ajutor).

Obiectivul principal al MFR este acela de a obține independența unei persoane în realizarea activităților de autoîngrijire și a activităților sale de zi cu zi, profesionale – vocaționale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement și petrecere a timpului liber sau recreaționale. Obiectivul secundar este reinserția complexă și redarea calității vieții (QoL) așteptată. Obiectivele se realizează prin combaterea sindromului algic (a durerii) și diminuarea deficitului funcțional sau a dizabilității. MFR urmărește să obțină evoluția unei persoane spre un potențial fizic, psihologic, social, vocațional și educațional maxim, în concordanță cu disfuncționalitatea psihologica și/sau anatomică proprie și raportat la limitele mediului în care există. Pare destul de complicat, dar este mai degrabă complex. Deoarece nu este doar o simplă interacțiune. Interacțiunea nu se rezumă doar o consultație urmată de o prescripție medicamentoasă sau o recomandare generică privind stilul de viață sau cum și cât să poarte o orteză sau alt echipament. Este cu mult mai mult. Se poate spune că fiecare membru al echipei și pacientul, uneori cu aparținători cu tot, se mută unii în viața celorlaltora. Implicarea și participarea sunt maxime. Colaborarea multidisciplinară ori multiprofesională între specialități și în cadrul echipei (interdisciplinară) contează enorm pentru un plan de recuperare medicală, urmat de succes terapeutic clinic și funcțional. Medicina de recuperare presupune o interacțiune atât cantitativă, cât și calitativă cu pacientul. Această relație specialist – pacient se poate optimiza printr-o abordare complexă a pacientului, încurajat să treacă de la atitudinea pasivă, la participarea activă.

Activitatea medicală de reabilitare medicală are caracter profilactic și curativ. Programele de reabilitare sunt de durată, de la câteva săptămâni până la ani, uneori toată viața. De asemenea, redarea calității vieții pacientului reprezintă un obiectiv subordonat celorlalte obiective prezentate. Calitățile echipei fac diferența. Este necesară empatie, discreție, seriozitate, respect și răbdare față de persoana aflată în suferință. Responsabilitate și profesionalism în interacționarea permanentă cu pacientul. Trebuie să ne asigurăm de participarea cât mai activă a pacientului și aderența acestuia la programele de recuperare funcțională. Pacientul trebuie motivat.

Pentru a putea implementa cu succes cele descrise mai sus, este necesară optimizarea relației dintre specialist și pacient printr-o bună comunicare. Aceasta presupune adoptarea unor strategii care să îmbunătățească atât comunicarea, cât și colaborarea, pentru a asigura un proces de recuperare eficient și centrat pe nevoile pacientului. Iată câteva modalități de a realiza acest lucru. Comunicarea în interacțiunea specialist – pacient trebuie să fie clară și empatică. Ascultarea trebuie sa fie activă, adică pentru fiecare pacient să existe spațiu și timp, atenție și susținere. Pacientul să fie încurajat în a-și exprima temerile și preocupările și să existe disponibilitate din partea medicului pentru a se asigura că pacientul înțelege perspectivele sale, inclusiv prin prisma programului de reabilitare recomandat. Se recurge la explicații simple și adaptate, se utilizează un limbaj accesibil pentru a explica planul de tratament, prognosticul și pașii de urmat, perspectiva. Personalizarea planului de recuperare se face printr-o evaluare atentă, având în vedere istoricul medical, stilul de viață și preferințele pacientului. Este importantă utilizarea tehnologiei și a resurselor de suport. Sunt deosebit de utile aplicațiile mobile, platformele online sau materiale educaționale pentru a susține efortul pacientului înafara ședințelor. Devine aproape obligatorie monitorizarea progresului și feedbackul regulat pentru ajustarea planului terapeutic.

Și nu în ultimul rand, devine necesară formare medicală continuă a specialistului, a medicului și a membrilor echipei sale de reabilitare medicală. Este necesară dezvoltarea abilităților de comunicare, empatie și managementul relației cu pacientul. Prin actualizarea cunoștințelor despre noile metode de recuperare și tehnologii asistive, prin implementarea nemijlocită a unor strategii recente și eficiente, specialiștii pot construi o relație de încredere și colaborare cu pacienții, ceea ce duce la o motivare mai mare, respectarea planului de tratament și, în final, la rezultate mai bune în procesul de recuperare.

Ce ne puteți spune despre terapia prin neuromodulare non-invazivă a sistemului nervos vegetativ?

Tehnologia de neuromodulare neinvazivă NESA este o tehnologie care, datorită emisiei coordonate de impulsuri electrice, reușește să optimizeze funcționarea sistemului nervos autonom, prin restabilirea potențialului electric al tuturor membranelor celulare ale corpului nostru. Acțiunea este datorată impulsurilor electrice de intensitate și frecvență scăzută, recepționate la nivel periferic, ele fiind aplicate prin intermediul unor electrozi de suprafață. Este o terapie eficientă, rapidă și sigură. Efectele și beneficiile aceastei terapii nedureroase decurg din principiul sau de acțiune. Reduce durerea cronică, în special pe cea neuropată, prin reglarea conducerii de-a lungul căilor nervoase medulare. Prin îmbunătățirea funcționării sistemului nervos, optimizează recuperarea după leziuni și scade timpii de recuperare. Îmbunătățește performanța sportivă și scade sindromul mialgic post-efort.

Terapia NESA reduce oboseala prin reglarea metabolismului energetic și prin ameliorarea somnului (calitativ și cantitativ). Promovează un somn profund și odihnitor. Reducere treptat stresul și anxietatea. Susține procesul de recuperare al afecțiunilor neurologice. Îmbunătățește simptomele vezicii urinare hiperactive. Indicațiile terapiei NESA se află în relație cu reglarea sistemului vegetativ parasimpatic (pe calea nervului vag), ele derivă din principiul sau de acțiune și sunt urmatoarele: durerile cronice, durerile neuropate, distrofia simpatica reflexă, hiperhidroza, migrenele și cefaleea, nevralgii fibromialgia, sindromul de oboseală cronică, insomnia (secreția de melatonină este crescută cu efecte prelungite în timp), reduce intensitatea stresului perceput (prin reglarea nivelului de cortizol), anxietatea, vezica urinară hiperactivă și incontinența urinară (alături de programe de kinetoterapie specifică), previne dezvoltarea unor boli precum Alzheimer, boli cardiovasculare, etc. Terapia NESA are ca scop restabilirea echilibrului în funcționarea sistemului nervos vegetativ, care controlează funcții automate ale organismului, precum tensiunea arterială, ritmul cardiac, digestia și temperatura corpului.

O alta terapie de neuromodulare non-invazivă este reprezentată de stimularea cu câmp magnetic (TMS – Transcranial Magnetic Stimulation), ce utilizează câmpuri magnetice pentru a influența activitatea neuronală din anumite zone ale creierului, inclusiv cele care reglează sistemul vegetativ. De asemenea, și stimularea electrică transcutană (TENS – Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation) reprezintă tot o terapie de neuromodulare, deoarece aplică impulsuri electrice prin intermediul unor electrozi amplasați pe tegument, în scopul de a stimula terminațiunile nervoase și a modula răspunsurile sistemului autonom. Neuromodularea prin stimulare vagală non-invazivă (un principal component al sistemului nervos parasimpatic), poate fi obținută după cum se remarcă, cu dispozitive care transmit impulsuri electrice sau magnetice și se utilizează pentru a reduce stresul, anxietatea și alte disfuncții ale sistemului nervos vegetativ autonom.

Deși este o metodă promițătoare, neuromodularea non-invazivă a sistemului nervos vegetativ necesită mai multe studii pentru a stabili protocolurile ideale și eficiența pe termen lung. De asemenea, este o terapie ce trebuie realizată sub supraveghere medicală specializată pentru a se stabili contraindicațiile și a evita eventuale reacții adverse.

Cât de mult ajută acidul hialuronic în reabilitarea medicală?

Acidul hialuronic este o substanță naturală prezentă în organism, în special la nivelul țesuturilor conjunctive, cum ar fi cartilajele, pielea și lichidul sinovial. În domeniul suferintelor aparatului musculoscheletal, acidul hialuronic este utilizat frecvent pentru tratamentul anumitor afecțiuni în special cele legate de artroză și leziuni ale țesuturilor moi. Pentru terapia artrozei, acidul hialuronic este injectat direct în articulație pentru a lubrifia și a amortiza mișcările, reducând durerea și îmbunătățind mobilitatea. Aceasta este o terapie comună în artroza genunchiului, șoldului sau altor articulații. În cazul leziunilor țesuturilor moi periarticulare, precum cele musculare, ligamentare sau tendinoase, acidul hialuronic poate fi utilizat pentru a promova vindecarea, datorită proprietăților sale antiinflamatoare și capacității de a stimula regenerarea țesuturilor. Avantajele utilizării acidului hialuronic sunt acelea ca reduce durerea și de-a îmbunătăți funcția articulațiilor prin regenerare tisulară. Este o terapie minim invazivă, prezintă un profil de siguranță bun, cu efecte secundare minime. Având în vedere că nu toate cazurile de leziuni musculoscheletale prezintă indicații terapeutice și nu răspund la tratamente cu acid hialuronic, este important ca tratamentul să fie recomandat de un medic specialist, după o evaluare adecvată a pacientului. Administrarea acidului hialuronic, alături de terapia fizical-kinetică, întârzie uneori intervenția chirurgicală, pe care nu întotdeauna o exclude. Pentru rezultate optime și siguranță terapeutică, se recomandă consultarea unui specialist în medicina fizică și reabilitare sau un medic specializat în tratamente injectabile, care poate evalua cazul individual și poate stabili cel mai potrivit protocol de tratament. Administrarea acidului hialuronic are efect de susținere a programelor de reabilitare medicală.

Tendinţa actuală este aceea de a creşte speranţa de viaţă, însă şi calitatea vieţii e importantă. Care sunt recomandările dumneavoastră?

Creșterea duratei (a speranței de viață) și a calității vieții reprezintă obiective esențiale ale dezvoltării umane și ale societăților moderne actuale. Aceste deziderate sunt, însă, influențate de numeroși factori și pot fi obținute doar printr-o combinație de politici publice de sănătate bine gândite și aplicate corespunzător, prin inovație, educație și îmbunătățirea condițiilor socio-economice (creșterea nivelul de trai). Beneficiem astăzi de o mutitudine de condiții ca să trăim mai mult, să ne oferim ani vieții, dar ar trebui să ne intereseze în egală măsură și calitatea anilor câștigați. Factorii care contribuie la creșterea duratei și calității vieții sunt reprezentați de accesul crescut al populației la servicii medicale de calitate, precum cele de prevenție, tratament adecvat, personalizat și programe de îngrijire preventivă.

De asemenea, alt factor este reprezentat la elemente oferite de politicile de sănătate publică și manifestate prin campanii de vaccinare, recomandarea unui plan adecvat de nutriție, combaterea bolilor transmisibile. Se mai adaugă educația și conștientizarea prin participarea în mod activ la promovarea stilului de viață sănătos, prevenirea dependențelor și a riscurilor pentru sănătate, precum și a comportamentului sedentar.

Îmbunătățirea condițiilor de trai se obține prin asigurarea de locuințe adecvate, igienă, apă potabilă și salubritate adecvată. Iar progresul tehnologic și inovația se obțin prin acces la medicină avansată, tehnologii pentru monitorizarea sănătății și tratament personalizat. Părerea mea este că această creștere a duratei de viață duce la populații mai îmbătrânite, ceea ce constituie un impact asupra societății în general și a sistemelor de sănătate în special, altfel spus, solicită adaptări în sistemele de sănătate și sociale. Îmbunătățirea calității vieții contribuie la creșterea bunăstării generale, productivității și a coeziunii sociale. Dar pentru a atinge aceste obiective, este necesară, în primul rând, combaterea factorilor de risc precum poluarea, stresul și sedentarismul. Strategiile pentru promovarea acestor obiective ar putea fi reprezentate de investiții în sănătate și educație, dar și prin susținerea unui stil de viață sănătos, prin prevenirea bolilor, dezvoltarea infrastructurii și tehnologiilor inovatoare. Creșterea duratei și calității vieții este un proces complex, care necesită eforturi coordonate și susținute din partea întregii societăți.

Recomandările mele pentru un stil de viață sănătos la persoanele vârstnice sunt:

• alimentație echilibrată bazată pe fructe, legume și cereale integrale pentru aportul de vitamine, minerale și fibre, surse de proteine slabe, cum ar fi peștele, carnea de pui, lactatele și leguminoasele; se evită alimentele procesate, bogate în zaharuri, sare și grăsimi nesănătoase; mențineți o greutate corporală adecvată;
• în calitatea mea de consilier de nutriţie metabolic balance militez pentru mentinerea unei greutăți corporale adecvata pentru prevenirea instalarii sindromului metabolic. Supraponderalitate si obezitatea incarca structurile aparatului locomotor conducand la instalarea afectiunilor precum boala artrozica vertebro-periferica, aparitia anumitor forme de cancer, osteoporoza, diabet zaharat și rezistență la insulină, diskinezie biliară, boli autoimune etc.;
• nivel adecvat al activității fizice practicate în mod regulat – mersul pe jos, pilates de pe scaun sau yoga pentru seniori ori alte exerciții ușoare cel puțin 3-4 ori pe săptămână; în total, minimum 150 minute de activitate aerobă de intensitate moderată desfășurată săptămânal; exercițiul fizic ajută la menținerea fortei musculare, a rezistentei la efortul fizic cotidian, la mentinerea mobilității, flexibilității și sănătății cardiovasculare, a sănătății oaselor și aparatului musculoschelatal în ansamblul sau previne căderile și apariția fracturilor, ajută la menținerea sănătății mintale cu prevenirea instalarii precoce a bolilor neurodegenerative etc.;
• pentru o calitate adecvata a vietii participați la activități sociale, mentineti relatiile sociale si evitați singurătatea, gasiti hobby-uri și jocuri care stimulează intelectul si mentine starea de sănătate cognitivă;
• controale medicale regulate pentru verificarea starii de sanatate, pentru monitorizarea tensiunii arteriale, glicemiei și a altor afecțiuni; urmați tratamentul recomandat de medic daca este cazul și respectati sfaturile privind administrarea;
• nivel adecvat de odihnă și somn – asigurați-vă un program regulat de somn, de cca 7-8 ore pe noapte; dormiți într-un mediu liniștit și confortabil, adecvat odihnei;
• menținerea gradului de igienă personală pentru prevenirea infecțiilor;
• evitați factorii de risc ai îmbolnăvirilor; nu fumați și limitați consumul de alcool; reduceți expunerea la stres și meditați sau practicați tehnici de relaxare ori plimbarea în natură;
• informați-vă despre prevenirea bolilor și despre modalitățile de menținere a sănătății.

Este recomandat să consultați întotdeauna medicul, inclusiv pe cel de medicina fizica si de reabilitare pentru un plan personalizat, adaptat nevoilor și afectiunilor fiecăruia. Îngrijirea preventivă și menținerea unui stil de viață activ și echilibrat pot contribui semnificativ la calitatea vieții persoanelor vârstnice.

Când trebuie să apeleze pacientul la specialistul în recuperare medicală?

Pacientul poate să apeleze la specialistul în recuperare medicală în următoarele situații:

• după o intervenție chirurgicală sau o boală gravă, pentru a restabili funcțiile afectate;
• în cazul în care există limitări în mișcare, dureri persistente sau alte deficiențe funcționale;
• pentru recuperarea după accidente, traumatisme sau leziuni neuromusculare;
• în situația în care restricția de mobilitate afectează calitatea vieții, activitățile zilnice sau independența pacientului;
• în scopul prevenirii complicațiilor secundare imobilizării prelungite;
• când medicul curant recomandă recuperare pentru optimizarea rezultatelor tratamentului sau pentru a preveni recidiva.

Este recomandat ca pacientul să consulte specialistul în recuperare medicală după evenimente care afectează mobilitatea sau funcțiile corpului pentru a beneficia de un plan personalizat de tratament și recuperare, în afecțiunile mai jos detaliate.

• Afectiunile musculo-scheletale. Boala artrozică sau reumatismul cronic degenerativ, precum: spondiloza cervicală, spondilodiscartroza dorsolombară, însoțite sau nu de dureri sau contracturi musculare (torticolis, criza de lumbago), nevralgii sau neuropatii algice, algo-parestezice sau algo-paretice (nevralgie Arnold, cervicalgii, nevralgie intercostala, lombosciatica), coxartroză, gonartroză, artroze ale articulatiilor degetelor, mâinilor și picioarelor, glezne, coate.
• Reumatismul abarticular sau suferințe ale părților moi, precum mușchi, bursele seroase, tendoane, ligamente, capsulă, cartilaje în context reumatismal ori posttraumatic (rupturi, întinderi, entorse, luxații, chist sinovial, bursite, tenosinovite, fibroze).
• Complicatiile aparute după imobilizare din diferite cauze (contuzie, fracturi ale oaselor membrelor tratate cu aparat gipsat, repaus prelungit la pat postoperator) sau prin utilizarea carjelor, cadrelor sau ortezelor la mers, precum: deconditionarea la efort, redori articulare, hipotrofie musculara, pierderea coordonării și al controlului în mișcare, echilibru la mers, osteoporoza de imobilizare.
• Tulburările sau distrofiile de creștere la copii, adolescenti si tineri, modificarile staturo-posturale aparute la adulti, precum: scolioze, cifoze, cifo-scolioze, atitudini vicioase ale coloanei vertebrale si centurilor. Modificari la nivelul soldului sau ale staticii piciorului la adulti si tineri (picior plat, hallux valgus, deget in ciocan, tallus valgus congenital, displazii congenitale de sold, coxa vara etc).
• Demineralizare osoasă (osteopenie, osteoporoza cu risc crescut de fractura osoasa) de cauza locala (algoneurodistrofie) sau generalizata.
• Reumatismul cronic inflamator, inafara puseului evolutiv (RAA, PR, SA).
• Sindromul algo-disfuncțional datorat leziunilor sportive, accidentelor (posttraumatic)
• Status post operator – după intervenții abdomen chirurgie generală, torace chirurgie cardiovasculară, ortopedico-chirurgicale pentru luxații, fracturi, proteze, artroscopie, neurochirurgie pentru hernie de disc.
• Suferințele neurologice – suferințe dupa leziuni/ traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, status posttraumatism craniocerebral, leziuni de plex (brahial, lombosacrat), afecțiuni ale nervilor periferici, neuropatie de entrapment, traumatisme cu pareză, paralizie, boli neuromusculare (miopatii), sechele după accidentul vascular cerebral.
• Recuperarea deficitelor funcționale congenitale (recuperare pediatrică).
• Sindroamele dureroase acute – de diferite cauze, cât și cele cronice.
• Disfuncționalități datorate cancerului operat, statusul post chirurgia oncologica a sanului, program de drenaj venolimfatic MS
• Recondiționare cardiovasculara la efort (post IMA, by-pass vascular, ICC, HTA)
• Tulburările de circulație periferică – edeme venolimfatice, arteriopatie obliteranta, insuficienta venoasa cronica), postop, necomplicate
• Disfunctiile sau sindromul algic la nivelul organelor abdomino-pelvine, fara indicatie operatorie (sindromul colicativ, dischinetic, dismenoreea, anexita, colonul iritabil, constipatia), sindromul aderential postoperator, statusul post cura chirurgicala
• Profilaxia și / sau terapia obezitatii, alaturi de sfat nutritional, contextul tratament chirurgical sau nonchirurgical al siluetei (chirurgia bariatrica)
• Tratamente de biotroficitate tegumentara, tonifiere musculara, drenaj venolimfatic
• Chirurgie plastica si reconstructiva, recuperarea mainii operate, cicatrici postcombustional
• Gimnastica gravidei – kinetoterapia sau electrogimnastica hipotoniilor musculare instalate pe parcursul sarcinii si constatate postpartum (diastazis, hernie). Gimnastica perineala de refacere musculara dupa nastere/interventiile de la nivelul perineului
• Leziunile dermatologice (cicatrici inestetice, cheloide, status postarsura cutanata)
• Suferințele din sfera ORL, chirurgie OMF sau stomatologie (rinite vasomotorii, rinosinuzite, otita, extractii dentare, granuloame, parodontoza)
• Cura stresului și a sindromului de oboseală cronică – insomnia, tulburările emoționale.
• Patologia geriatrică – boli neurodegenerative, terapie anti-aging.
• Patologia pneumologică – gimnastica respiratorie.

Cum acţionează apele termale asupra organismului?

Apele termale acționează asupra organismului prin mecanisme benefice complexe, datorită compoziției lor chimice și temperaturii ridicate. În România, avem mai multe stațiuni balneare cu ape terapeutice termale. Una dintre cele mai cunoscute este stațiunea Băile Felix. Apele termale ajută la stimularea circulația sangvine. Căldura apei termale dilată vasele de sânge periferice, îmbunătățind fluxul sangvin și oxigenarea țesuturilor, ceea ce contribuie la reducerea durerilor musculare și articulare și la creșterea mobilității articulare. Temperatura ridicată ajută la relaxarea musculaturii și la diminuarea spasmelor ori contracturilor musculare, fiind benefică în caz de reumatism, artroză sau alte afecțiuni musculo-scheletice, inclusiv posttraumatice. Acțiunea asupra sistemului nervos se manifestă prin stimularea receptorilor senzoriali la contactul cu apa caldă. Aceasta poate induce o stare de relaxare și reducere a stresului, contribuind la ameliorarea anxietății și a insomniei. Compoziția mineralizată a apelor termale poate avea proprietăți antiseptice, antiinflamatoare și cicatrizante, fiind utile în tratarea unor afecțiuni dermatologice precum psoriazis, eczema sau acnee. Apele termale au rol important și în stimularea metabolismului, deoarece transpirația indusă de apa caldă ajută la eliminarea apei din organism și stimulează metabolismul. Apele termale ajută și la îmbunătățirea funcției respiratorii. Mai ales în cazul băilor în ape termale din zone cu aerosoli minerali, se poate observa ameliorarea simptomelor afecțiunilor respiratorii, precum bronșitele sau astmul. Apele termale acționează asupra organismului prin efecte generale de relaxare, prin stimularea circulației și conferirea de beneficii specifice pentru piele și sistemul musculo-scheletic, fiind utilizate în terapii balneare pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Ce se poate face pentru a ușura traseul pacientului care are nevoie de recuperare medicală? Dispune sistemul medical din România de numărul necesar de paturi pentru pacienţii care au nevoie de reabilitare medicală?

Sistemul de recuperare medicală în România este reglementat prin legislație specifică, inclusiv Legea sănătății și normele metodologice ale Ministerului Sănătății. Activitatea de reabilitare se desfășoară în facilități care oferă servicii de reabilitare: secții de profil sau spitale de recuperare (unități specializate în tratamente de recuperare, fie în sistemul public, fie în cel privat), centre de recuperare și reabilitare, servicii ambulatorii, stațiuni balneare. Serviciile de recuperare sunt de obicei acoperite parțial sau integral de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în limita fondurilor disponibile și a protocoalelor stabilite. Pentru anumite tratamente sau servicii, pacienții pot beneficia de tratament gratuit sau cu coplată, iar serviciile private sunt plătite direct de către pacient. Există eforturi de modernizare și extindere a infrastructurii, precum și de creștere a calității serviciilor. Răspunsul la nevoile populației include și dezvoltarea unor programe de recuperare integrate și accesibilitate crescută în zonele rurale.

Totodată, pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea adaptării și digitalizării serviciilor de recuperare și reabilitare. Se urmărește implementarea unor programe de reabilitare personalizate și utilizarea tehnologiei avansate, cum ar fi telereabilitarea, pentru a crește accesul și eficiența.

Sursă: www.revistagalenus.ro

 

GALENUS: Aveti peste 30 de ani de experienta in domeniul recuperarii, medicinei fizice si balneologiei. De ce ati ales aceasta ramura si cum arata parcursul dumneavoastra profesional?

Bun gasit tuturor cititorilor revistei Galenus! Multumesc mult pentru sansa de a ma adresa colegilor, colaboratorilor revistei si tuturor celor interesati de noutati din domeniul medicofarmaceutic.

Am ales specialitatea balneoclimatoterapie si recuperare medicala, asa cum se numea in urma cu zeci de ani, din inspiratie. Din curiozitate si pura inspiratie. Imi doream foarte mult sa urmez neurologia, avusesem la un moment dat si ideea de a-mi cladi cariera in anestezie si terapie intensiva (ATI), dar un glas interior mi-a sugerat sa optez pentru specialitatea in care profesez astazi. In urma cu aproape 30 de ani, nu stiam prea multe despre aceasta specialitate, in afara continutului cursurilor si a informatiilor primate cu ocazia lucrarilor practice, aferente stagiului clinic. Imi amintesc ca mi s-a parut o specialitate interesanta, diferita de celelalte, dar in stransa legatura cu toate notiunile si educatia medicala primite pana in acel moment. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as ezita sa o aleg a doua oara, s-a dovedit a fi o decizie norocoasa.

Tendinta societatii actuale este catre cresterea duratei de viata si imbatranire a populatiei, iar instalarea bolilor cornice netransmisibile nu se refera doar la cele degenerative articulare, ci mai ales, la cele cardiovasculare (IMA, HTA, AVC), neurologice (Alzheimer, Parkinson), metabolice (obezitatea, diabetul zaharat, sindromul metabolic); toate acestea constituind afectiuni care beneficiaza de terapie de reabilitare medicala. De asemenea, bolile neoplazice alaturi de traumatismele si accidentarile din ce in ce mai frecvente, precum cele sportive, rutiere, casnice asociate activitatilor de agrement, unele dintre ele asociind si sindrom algodisfunctional, beneficiaza si acestea de terapie prin mijloacele medicinei fizice si de reabilitare medicala. Stresul, sindromul de oboseala cronica si burn-out isi gasesc solutia terapeutica prin miscare sau alte mijloace ale medicinei fizice sau prin terapie balneara. Si, de ce nu, cura balneara din statiunile balneoclimatice poate fi indicata in afectiuni digestive, neuropsihice (nevroze), renourinare, metabolice.

Prin urmare, am deschis o usa catre o specialitate despre care nu stiam foarte multe, dar care s-a dovedit a fi plina de surprize placate si care mi-a oferit sansa sa ma dezvolt, sa evoluez profesional si sa ma simt implinita cu fiecare persoana care revine la potentialul functional maxim, cat si la un nivel asteptat al calitatii vietii, prin reinsertie profesionala si socio-familiala. Specialitatea medicina fizica, reabilitare medicala si balneologie este bine ancorata prin radacinile ei balneare, devenind dinamica atunci cand se desfasoara in segmental intraspitalicesc (sectie de reabilitare medicala) sau in ambulatoriile de specialitate (baze de tratament).

Mijloacele si modalitatile specialitatii au evoluat de la terapiile fizicale clasice (curenti electrici, unde magnetice) si programele de kinetoterapie standardizate(Williams, Schroth, Bobath), la tehnici adaptate sindromului algic, inflamator sau deficitului functional(inclusiv status postoperator -traumatologie, hernie de disc, chirurgie plastica si reparatorie), ajungandu-se astazi la aplicarea unor programe de electrostimulare, terapie manuala, oxigenoterapie hiperbara, kinetofitness, antrenament prin bio feedback computerizat, programe asistate de roboti.

Care sunt provocarile carora trebuie sa le faceti fata zi de zi in cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti?

As aminti faptul ca, incepand cu anul 1987, eu am devenit medic stagiar al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti, si ca am primit aprobarea de a participa in calitate de titular la garzile Sectiei de medicina interna. Aceasta activitate se derula in paralel cu obligatiile mele de medic stagiar si care presupuneau prezenta mea pe celalalte sectii ale spitalului sau in alte spitale bucurestene (Grigore Alexandrescu, Colentina). Prin urmare, am practicat medicina la prima mana, am invatat la modul real care sunt primii pasi in echilibrarea unui IMA, tulburare de ritm cardiac, intoxicatii si alte urgente medicale. Am simtit si inteles ce inseamna sa fii medic: din plin si din mers. Tot ce am invatat in anii de facultate mi-a fost de folos. Absolut tot! Pe durata ultimilor luni de stagiatura am ramas insarcinata si imediat dupa Revolutia din 1989, am devenit mama si prioritatile mele s-au schimbat. Noptile nedormite, socul psihic resimtit in fata cazurilor grave sosite la Camerele de garda, oboseala extrema a garzilor si stagiilor clinice desfasurate in acelasi timp si-au spus, in final, cuvantul. Cu alte cuvinte, setarile mele mentale se schimbasera, bazat pe experienta scurta, dar intensa. Am ales specialitatea medicina fizica si reabilitare medicala, dar sufletul meu era in Spitalul de Urgenta Floreasca.

Nu puteam trai fara stresul existential si incercarile profesionale ale acelui loc de munca. Am descoperit ca iubesc acest spital. Da, eu cred ca te poti indragosti de oameni, dar si de locuri si fapte. Prin urmare, am intrat in specialitate dar am facut toate demersurile legale necesare sa imi transfer postul (integrarea clinica din Spitalul Clinic Universitar, deoarece intre timp intrasem si in invatamant) catre Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca. Nu a fost un demers dificil, deoarece era nevoie de un departament de reabilitare medicala in spital, insa… acest department inca nu exista! Asa ca am infiintat acel departament adunand laolalta profesorii de cultura fizica medicala si asistentii BFT existenti la acea data, dar care erau dispersati pe sectiile spitalului. Asa a luat fiinta, in anul 1994, Laboratorul de Medicina Fizica, Reabilitare Medicala si Balneologie al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca!

Incercarile profesionale ce au urmat erau de asteptat si s-au alaturat celor organizatorice. Dar cu sustinere si din partea conducerii spitalului, problemele s-au rezolvat si avem acum o colaborare excelenta cu colegii specialisti de pe toate sectiile spitalului (ortopedietraumatologie, ATI, neurologie si neurochirurgie, medicina interna si cardiologie, chirurgie generala si cardiovasculara, chirurgie plastica si reparatorie, dializa, toxicologie etc.).

Provocarea zilnica a tuturor acestor ani a fost si este povestea de viata a fiecarui pacient. Dincolo de preocuparea noastra de a perfectiona continuu metodele de reabilitare medicala, de profesionalismul nostru, in acest spital intervine si implicarea umana presupusa de meseria noastra; deoarece fiecare pacient internat are o poveste in spatele problemei lui medicale. Uneori, este o tragedie. Iar noi trebuie sa intelegem si sa fim alaturi de acesti oameni.

Care sunt afectiunile sau problemele de sanatate care necesita cel mai des recuperare medicala; cu ce va confruntati in practica?

Cele mai des intalnite afectiuni sunt cele aflate in legatura cu traumatismele si accidentarile, evenimentele cardiace acute, cu ingrijirea post-operatorie a pacientilor si cazurile care necesita ingrijiri sustinute si complexe, din ATI.

Sa ne gandim la pacientii cu contuzii ori cu fracturi simple, care necesita ingrijire ortopedica, dar sa nu uitam nici de cazurile complexe, care solicita atentie multidisciplinara si interventii chirurgicale complexe, cu multe zile de spitalizare; situatie urmata de deconditionare fizica si impact psihologic. Cazurile pot fi urmarea unor traumatisme prin cadere, post-agresiune sau a accidentelor rutiere, care presupun uneori si afectarea cranio-cerebrala, cat si alterarea starii de constienta, pentru care pot fi necesare interventia neurochirurgicala si suportul psihologic.

Dar mai sunt si afectiunile neurologice sau operatiile neurochirurgicale, precum herniile de disc, care suscita ingrijiri si programe de reabilitare medicala inca din prima zi, in vederea mentinerii statusului functional. Si sa nu uitam nici evenimentele coronariene acute sau statusul post-chirurgie cardiovasculara, de la bypass aortocoronarian, pana la valvuloplastii sau interventii extinse, efectuate pe cord, si care vor necesita program de reabilitare specifica. In spital functioneaza si o sectie de dializa, prin urmare, suntem solicitati sa asiguram asistenta medicala de intretinere functionala a acestei categorii de pacienti, care se alatura categoriilor de pacienti internati pe sectiile de medicina interna sau toxicologie.

Domeniul recuperarii medicale a evoluat extrem de mult. Ce ne puteti spune despre cele mai noi tehnologii si tehnici pe care le utilizati?

Specialitatea medicina fizica si reabilitare medicala a evoluat continuu raportat la dezvoltarea sociala si extinderea domeniilor profesionale, viteza accelerata cu care se desfasoara activitatile noastre zilnice, extinderea paletei activitatilor recreational-sportive, accesul nostrum la diferite echipamente sofisticate, deoarece toate acestea ne expun in mod suplimentar la riscuri si accidentari uneori complexe.

In locul plimbarilor in natura, al drumetiilor, al deplasarii pe jos sau cu bicicleta, ne-am orientat catre activitatile sportive de echipa, uneori participantii sunt neantrenati (a se vedea jocul de fotbal sau baschet ori volei din weekend, cu prietenii, dar fara un antrenament anterior ori derularea unui program prealabil de incalzire), apoi mersul la schi fara sa fim pregatiti, jocul de tenis, mai ales la simplu, activitatile de motocross, alpinism ori sporturi extreme. Noi cautam stimularea productiei de adrenalina si senzatia de bine si control, dar toate aceste activitati pot predispune, in final, la accidentari. Repet, doar daca toate aceste activitati sunt desfasurate in mod neadecvat si neadaptat fata de posibilitatile noastre actuale. Altfel spus, sa fim constienti de ceea ce putem, raportat la ceea ce dorim sa facem.

Pentru ca toate aceste activitati sa se desfasoare in siguranta, pentru ca noi sa depasim pragul intre ceea ce vrem si ceea ce putem sa facem, exista astazi sali inteligente de antrenament; iar prin senzorii purtati pe corp se indica un anumit traseu de antrenament, raportat la obiectivele urmarite: reabilitare medicala, intretinere functionala sau cresterea rezistentei la efort si performanta sportiva. Exista, de asemenea, echipamente care ajuta la cresterea mobilitatii articulare (kinetec) sau ale fortei musculare(prin izokinezie, alaturi de cele clasice de fitness), altele care se asociaza programelor de kinetoterapie sau echipamentelor care vizeaza antrenarea coordonarii miscarii (abilitate, control prin ergoterapie sau terapie ocupationala) si a mentinerii echilibrului (suprafete de balans ori care ofera asistenta la mers).

Specialitatea clinica de medicina fizica si reabilitare medicala a evoluat logic si necesar: de la echipamentele cu electrozi de electrostimulare, pana la terapia robotizata de reabilitare medicala; de la realitatea virtuala pana la utilizarea de end efectori; de la electroterapie si laser terapie pana la terapiile de inalta frecventa (inclusiv radiofrecventa), de la aparatele pneumatice de drenaj si tratarea edemului si inflamatiei locoregionale, pana la crioterapie sau criosauna; de la cura de teren din statiunea balneara si pana la oxigenoterapia hiperbara. S-au realizat, astfel, pasi uriasi.

In aceasta perioada se vorbeste foarte mult despre recuperarea post-COVID. Ce recomandati atat pentru colegii medici, cat si pentru pacienti?

Ca urmare a trecerii prin boala, in literatura de specialitate se face astazi referire la sindromul post-COVID-19, tradus prin: modificari cognitive, senzatie de oboseala, tulburari de somn, depresie, mialgii, in afara simptomelor respiratorii si a afectarii pulmonare restante. Colegii medici din Italia au subliniat in studiile lor faptul ca oxigenoterapia pe care au primit-o pacientii internati a fost benefica, prin comparatie cu performanta privind recuperarea functiei respiratorii la persoanele care au prezentat forme medii si usoare de boala dar care au stat in carantina la domiciliu.

Specialistii din spitalele si sectiile cu profil de pneumologie din Romania au implementat un program de reabilitare respiratorie la pacientii post-COVID-19. Noi, specialistii in medicina fizica si reabilitare medicala, urmarim pacientii care au trecut prin boala, care ni se adreseaza pentru acest motiv sau pentru alte solicitari aflate in legatura cu specificul activitatii noastre.

In ceea ce ma priveste, am implementat in activitatea mea de specialitate un program de reabilitare respiratorie complex.

Acesta consta in practici sau tehnici respiratorii in vederea asigurarii unui flux de aer controlat la nivelul cailor respiratorii (vehicularea unor volume respiratorii crescute in scopul facilitarii schimburilor gazoase la nivel pumonar), exercitii de respiratie toracala si abdominala si exercitii de crestere a rezistentei organismului la efortul zilnic (prin reconditionare fizica fata de solicitarile cotidiene socio-profesionale si sportive recreationale).

In plus, recomand pacientilor mei oxigenoterapia hiperbara efectuata supravegheat, minimum 15 sedinte efectuate 5 zile saptamanal, 2 ore zilnic, menita sa insoteasca programul de kinetoterapie care vizeaza reeducarea functionala respiratorie si care asigura, in final, reconditionarea intregului organism. Creste astfel, performanta intelectuala, sindromul de oboseala cronica dispare, somnul devine odihnitor, mialgiile si toracalgiile se amelioreaza. Aceasta, deoarece schimburile gazoase la nivel alveolar devin eficiente iar tesuturile vor fi oxigenate superior, ceea ce va conduce, in final, la cresterea performantei fizice generale si a calitatii vietii pacientilor.

Pentru colegii mei, recomand reconfigurarea cailor noastre clasice de colaborare interdisciplinara, in sensul degrevarii activitatii lor, de cea de reabilitare si solicitare a ajutorului de specialitate oferit din partea noastra; pacientii beneficiind astfel si de experienta deja dobandita de noi, cu referire la recuperarea sindromului post-COVID-19.

Cum s-a desfasurat activitatea dumneavoastra in acesta perioada de pandemie? Ce s-a schimbat?

Eu, personal, am devenit mai constienta de gesturile mele aflate in legatura cu actul medical. Si aici ma refer la masurile stricte, menite sa previna si sa combata transmiterea bolii. Protocoalele si circuitele functionale obligatorii din unitatile sanitare trebuie urmate nu din obligativitate, ci dintr-o normala necesitate.

Dupa perioada de lockdown, activitatea mea s-a intensificat in mod constant. Au aparut durerile musculoscheletale, in special la persoanele tinere si chiar foarte tinere din cauza lipsei de miscare. S-au decompensat vechile suferinte la persoanele adulte, s-au somatizat ingrijorarea temerile si emotiile, stresul incorect gestionat a condus la depresie si anxietate, oboseala cronica, supraponderalitate, instalarea sau decompensarea bolilor cronice netransmisibile, in special la persoanele varstnice.

Prin urmare, nimeni nu a fost ocolit de aceasta pandemie. Nici chiar persoanele care nu au trecut prin infectia virala. Solicitarile catre terapie fizicala si reabilitare medicala au crescut, in special in sistemul privat, existand tendinta pacientilor de a ocoli unitatile sanitare de stat, in conditiile in care, unele dintre ele au si fost transformate in unitati support COVID-19.

Se constata o crestere exponentiala a adresabilitatii persoanelor care au trecut prin boala si care prezinta sindrom post-COVID-19. Pentru un bilant efectuat corect, eu solicit intreaga baterie de analize medicale dar si kitul clinicofunctional si imagistic reprezentat de examenul de specialitate al colegului pneumolog, examenul CT toracal si rezultatul testelor functionale respiratorii (spirometrie). Plecand de la rezultatele primite si raportat la restantul functional al pacientului respectiv, stabilesc planul terapeutic.

Care sunt, din punctul dumneavoastra de vedere, cele mai bune modalitati de dezvoltare profesionala pentru un medic?

Medicul cat si farmacistul prezinta, prin natura profesiei, un apetit crescut pentru noutatile specialitatii fiecaruia. Pregatirea medicala continua nu este doar obligativitate, ci o preocupare permanenta a fiecaruia dintre noi.

Dupa parerea mea, orice forma sau modalitate de accesare a informatiei este benefica. Sunt de preferat articolele de specialitate, publicate in diferite reviste de profil. Abonamentele la reviste de interes profesional, in special daca sunt si cotate ISI si/sau ofera puncte de EMC, sunt de recomandat. Cautarea informatiei dorite se mai poate realiza prin navigarea pe site-urile publicatiilor de profil, nationale si internationale, si reprezinta o alta sursa utila la indemana oricui. La fel de utile si chiar convenabile sunt evenimentele medicale online, deoarece ofera informatie pe care o accesam nemijlocit, din confortul cabinetului sau al biroului de acasa, castigand astfel timp. Se pierde insa, contactul uman si savoarea scurtelor discutii profesionale si conversatii de socializare, inerente evenimentelor clasice organizate pana inainte de declansarea pandemiei. Mai sunt si studiouri virtuale, care organizeaza emisiuni transmise online de pe platforme medicale, unde putem regasi in calitate de invitati-speakeri, cadre didactice universitare si medici specialisti, cercetatori cu experienta, a caror interventie aduce plus valoare prin informatia cu larga aplicabilitate practica oferita.

Aveti si un master in Managementul Sanatatii Publice si al Serviciilor de Sanatate. Cum ar putea fi eficientizata activitatea manageriala la nivelul unitatilor sanitare?

M-am inscris la master dintr-o necesitate logica. Devenisem medic coordonator al Laboratorului de Medicina Fizica, Reabilitare Medicala si Balneologie al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca si mi s-a parut a fi un pas necesar, aproape obligatoriu de urmat, in contextul carierei mele profesionale si a provocarilor manageriale in fata unui colectiv proaspat infiintat si in contextual activitatii complexe din spital.

Activitatea manageriala devine eficienta prin stabilirea rolurilor jucate de catre fiecare membru din echipa manageriala. Nu exista un manager bun la toate, managerul general are viziune si integreaza scopurile actiunilor, dar acestea trebuie sa fie delegate catre ceilalti membri ai echipei manageriale. Conturarea clara si delegarea sarcinilor, responsabilizarea motivationala a celorlalti si imaginea integrativa, previziunea pe timp scurt si lung, sunt toate elemente ale unei activitati manageriale eficiente, din punctul meu de vedere.

Sunteti consilier de nutritie metabolic balance, dar si consilier in domeniul dezvoltarii personale. Cum imbinati toate aceste domenii si care sunt satisfactiile profesionale?

Inainte de a face parte din colectivul Disciplinei Medicina Fizica si Reabilitare, am facut parte, tot in calitate de cadru didactic universitar din colectivul Disciplinei Igiena si Ecologie Medicala UMF „Carol Davila”. Pe parcursul anilor in care am predat studentilor medicinisti materia numita Igiena Alimentatiei, am inteles cat de important este ca alimentelor sa li se cunoasca sursa, sa se respecte anumite reguli de preparare, inclusiv prelucrare termica a hranei, asa-numita gastrotehnie (pentru a se pastra valoarea nutritiva), despre necesarul caloric al organismului si cum poate fi el obtinut, ce inseamna nutritie sanatoasa (cantitativ si calitativ) versus diete si cura de slabire, rolul jucat de nutienti in buna desfasurare a metabolismului si modul corect de pastrare a alimentelor.

In momentul in care am constatat ca pacientii mei au probleme de sanatate aflate si in legatura cu supraponderalitatea si obezitatea, atunci am decis ca trebuie sa adun toate cunostintele mele intr-o competenta profesionala care sa ma ajute sa ofer sfaturi despre nutritie sanatoasa pacientilor mei. Iar cand am descoperit ca programul metabolic balance este singurul care se suprapune peste principiile unui stil alimentar sanatos, in acel moment am decis sa devin consilier, din dorinta de a fi cat mai utila pacientilor mei.

Alaturi de terapia medicamentoasa si cea fizicalkinetica, ori indicatia de a merge intr-o anumita statiune balneara, eu recomand si tratament igieno-dietetic, cu alte cuvinte le armonizez pacientilor mei stilul de viata. Iar acest aspect face diferenta. Durerea, lipsa de miscare, supraponderalitatea ori obezitatea, anxietatea, depresia, lipsa de motivatie temerile si lipsa de incredere in fortele propria reprezinta elementele tabloului complex pe care il prezinta pacientul perioadei actuale. Ca atare, alaturi de mijloacele terapeutice prezentate, trebuie sa mai existe si identificarea motivatiei individuale, promovarea increderii in sine, stimularea pacientului in scopul implinirii obiectivelor stabilite de echipa medic-pacient. Precum in orice alta relatie, atitudinea trebuie sa fie proactiva, de incredere si de sustinere. Asa s-a nascut nevoia dea-mi cizela si perfectiona intuitia nativa, empatia, dorinta de a fi aproape de cel aflat in suferinta.

Sunteti si cadru didactic in cadrul UMF „Carola Davila” Bucuresti si ati format, practic, echipe de medici. Ce sfaturi aveti pentru tinerii care doresc sa va calce pe urme?

In aceeasi masura in care s-a dezvoltat specialitatea medicina fizica si reabilitare (cu referire la modalitatea de abordare, mijloacele si tehnicile utilizate), a evoluat si invatamantul medical de specialitate, care a luat amploare si s-a diversificat. In calitate de cadru didactic universitar, traiesc bucuria unei impliniri profesionale duble, deoarece am avut sansa sa pot forma atat generatii intregi de fiziokinetoterapeuti, de medici specialisti, cat si de a preda din tainele specialitatii viitorilor medici, adica studentilor Facultatii de medicina generala si celor ai Facultatii de medicina dentara.

Mesajul meu este cel pe care il transmit de fiecare data, atunci cand incep cursul: „Valorificati la maximum, pe toata durata anilor de facultate, timpul alocat studiului. Cu acest timp, cu disponibilitatea voastra de a invata, cu capacitatea de a integra informatiile obtinute nu va veti mai intalni in viata. Fiecare lucru trebuie sa fie facut la timpul lui. Daca nu aveti bine consolidata temelia acestor ani, nu veti putea construi usor si coherent pe mai departe in pregatirea si practica voastra medicala”.

Introducere

Articolul de fata prezinta, pe de-o parte, datele si informatiile oferite de studiul conceput de catre colegii medici din Israel, de la Assaf-Harofeh Medical Center, studiu aflat in derulare, in scopul de a contura cat mai complex acest sindrom post-COVID-19, cat si criteriile propuse pentru a se putea urmari eficacitatea asteptata, ca urmare a aplicarii oxigenoterapiei hiperbare.

Datele sunt extrase din ClinicalTrials.gov, identificate sub numarul de inregistrare al studiului: NCT04647656. ClinicalTrials.gov reprezinta o resursa stiintifica furnizata de Biblioteca Nationala de Medicina din SUA (U.S. National Library of Medicine), aceasta fiind, in fapt, o baza de date cu studii clinic finantate din fonduri publice si private, efectuate in intreaga lume.

Pe de alta parte, pentru o mai buna intelegere asupra subiectului, au fost adaugate datele si informatiile furnizate de colegii medici din Italia, publicate in revista JAMA in 11 august 2020(online 9 iulie 2020), in articolul intitulat “Persistent Symptoms in Patients After Acute COVID 19”.

Si nu in ultimul rand, sunt prezentate date pe baza carora se poate contura sindromul post-COVID-19 dar si informatii cu referire la terapia cu oxigen hiperbar bazate pe dovezile stiintifice, acceptabile si accesibile la momentul actual.

Despre sindromul post-COVID-19

Sindromul post-COVID-19 este un ansamblu de simptome ce urmeaza infectiei COVID-19. Se caracterizeaza prin tulburari cognitive, oboseala, tulburari de somn, tulburari ale mirosului si gustului, durere, alaturi de multe alte aspecte clinice.

Consecintele sau sechelele sunt prezente pe termen lung si pot persista luni de zile, regasindu-se la distanta fata de infectia COVID-19. Sindromul post-COVID-19 este un ansamblu de semne si simptome, descrise initial la pacientii care se recupereaza dupa infectie severa; dar rapoartele cumulative privind cazurile de pacienti infectati arata ca si cei care au prezentat forma moderata sau usoara de boala pot dezvolta sindromul post-infectie COVID-19.

Acest sindrom se deruleaza, asa cum mentionam, pe termen mai lung si constituie o conditie debilitanta cu impact inclusiv asupra duratei si calitatii vietii. Semnele si simptomele neurologice se intalnesc cu o frecventa de 42% la debutul bolii si de 82% pe parcursul infectiei COVID-19. Pacientii raporteaza, in special dureri musculare (mialgii), dureri de cap (cefalee), encefalopatie, ameteala, tulburari ale gustului si mirosului, pana la anosmie; acestea persista dupa recuperarea post-COVID si doar 13% dintre pacienti relateaza disparitia lor completa.

Peste 50% dintre pacienti au prezentat tulburari cognitive, oboseala si tulburari ale somnului.

Un studiu efectuat recent a analizat datele obtinute de la 84.285 persoane care si-au revenit dupa infectia suspectata sau confirmata COVID-19, iar rezultatele au aratat performante cognitive reduse; deficit care se accentueaza proportional cu severitatea simptomelor si este mai evident in randul celor care nu au beneficiat de spitalizare.

Conform unui alt studiu, efectuat in Italia asupra pacientilor externati, sindromul post-COVID-19 este definit prin simptome care persista in medie 60 de zile de la debutul bolii; simptomele s-au regasit in proportie de 71,4% la cele 31.845 cazuri confirmate, incepand cu 3 iunie 2020 si pana in momentul revizuirii materialului publicat (9 martie 2021).

Simptomele frecvent constatate includ: tuse, febra, dispnee, simptome musculo-scheletale, precum mialgie, dureri articulare, oboseala musculara, simptome gastrointestinale si anosmie sau tulburarea gustului; lipsesc insa informatii cu privire la simptomele care persista dupa recuperare.

Pentru o mai buna intelegere asupra sindromului post- COVID-19 si a evolutiei in timp a simptomelor acestuia sau asupra modalitatilor de management terapeutic al acestora, s-a inceput supravegherea pacientilor aflati in faza postacuta, dupa externarea din spital. Pacientii aflati in stadiul de recuperare post-COVID-19 trebuie sa indeplineasca criteriile OMS cu privire la intreruperea carantinei, si anume: lipsa febrei timp de 3 zile consecutiv, imbunatatirea altor simptome si doua rezultate negative ale testului pentru SARSCoV- 2 la 24 de ore distanta.

Sunt descrise doua sechele biologice principale ale infectiei COVID-19, ce ar putea juca un rol in patogeneza acestui sindrom: starea de hipercoagulabiliate si raspunsul inflamator necontrolat sau furtuna citokinica. Hipercoagulabilitatea insoteste infectia acuta si conduce la risc crescut de ocluzie a vaselor mici si mari, fiind asociata riscului crescut de mortalitate; complicatiile neurologice putand fi astfel, rezultatul microinfarctelor din zona centrala a sistemului nervos periferic.

Furtuna de citokine este caracterizata prin eliberarea necontrolata de IL-1, IL-6, TNF-α si modificarea populatiei de macrofage, cu proces de neuroinflamatie care se poate prelungi, conducand la semne de sindrom post-COVID-19.

Atat microinfarctele, cat si neuroinflamatia devin cauze importante ale hipoxiei locale, in special a celei neurologice.

Una dintre optiunile menite sa inverseze hipoxia, sa reduca neuroinflamatia si sa induca neuroplasticitatea este terapia cu oxigen hiperbar sau hyperbaric oxygen therapy (HBOT) .

Despre terapia cu oxigen hiperbar

Terapia cu oxigen hiperbar include inhalarea oxigenului in concentratie de 100%, la presiuni care depasesc 1 atmosfera absoluta, crescand astfel cantitatea de oxigen dizolvata in tesuturile organismului. Pe durata HBOT presiunea oxigenului la nivel arterial depaseste in mod constant 2000 mmHg, iar la nivel tisular nivelurile ating valori de 200-400 mmHg.

Desi multe dintre efectele benefice ale HBOT pot fi explicate prin imbunatatirea oxigenarii tesuturilor; este astazi inteles faptul ca actiunea combinata intre hiperoxigenare si presiunea hiperbara tinteste atat genele sensibile la presiune, cat si la oxigen, rezultatul fiind inducerea procesului regenerativ, incluzand proliferarea si mobilizarea celulelor stem cu factori antiapoptoza si a celor antiinflamatori.

In secolul al 19-lea, in diferite tari europene – desi camerele hiperbarice au fost create initial pentru expunerea pacientilor la aerul inconjurator la o presiune modesta, acestea au devenit accesorii Spa de sanatate si ulterior, au fost utilizate empiric pentru a trata o varietate de boli.

In timpul constructiilor podurilor din SUA, incepand cu anul 1870, s-a constatat prezenta bolilor neurologice severe la muncitori, din cauza lipsei de decompresie la revenirea la suprafata; la fel si la muncitorii din Franta si UK.

Printre primii oameni de stiinta care au studiat boala scafandrului, s-a numarat si un profesor grec care a descris in detaliu, dupa multe studii clinice si experimentale, patogeneza si tipurile clinice ale bolii. Dupa instalarea camerelor de decompresie, mortalitatea si morbiditatea prin boala de decompresie au scazut la acesti muncitori, dovedindu-se ca recompresia este eficienta prin scaderea dimensiunilor bulelor gazoase din sangele circulant.

Fara a insista asupra detaliilor privind perioada experimentala de inceput, se poate vorbi despre perioada stiintifica a HBOT, care incepe la sfarsitul anilor ‘50 prin utilizarea unui tanc hiperbar, iar studiul efectuat a aratat ca aportul de oxigen catre tesuturi este posibil fara celule sangvine. O mare realizare a fost demonstratia efectului terapeutic al HBO in infectiile anaerobe, in general; cea mai mare realizare fiind insa, tratamentul cangrenei gazoase pe aceasta cale.

HBO induce o presiune partiala ridicata de oxigen la nivelul tesuturilor, provoaca activarea fibroblastelor si macrofagelor, stimuleza angiogeneza si are efect bacteriostatic si bactericid. Pe durata HBOT se atinge o crestere de 10-15 ori a concentratiei de oxigen in plasma, ceea ce presupune o crestere a presiunii partiale a oxigenului de la 1500 mmHg la 2000 mmHg, fata de 760 mmHg cat este la nivelul marii, cat si cresterea de patru ori a distantei de difuziune intratisulara a oxigenului, fata de capilare.

Expunerea la HBO suprima tranzitoriu productia de citokine proinflamatorii indusa de stimul. HBOT mentine/conserva tesuturile ischemice si promoveaza vindecarea ranilor dificil de gestionat; aceasta, conform principiului legii lui Dalton, care arata ca o crestere a presiunii mediului inconjurator, mareste fortele motrice sau mobilizatoare (“driving force”) din spatele oxigenului din plasma, imbunatatind astfel, oxigenarea tisulara a zonelor de tesut ischemic.

Date experimentale, cu privire la actiunea oxigenului hiperbar in contextul leziunilor caracterizate drept leziuni de reperfuzare au aratat ca HBO inhiba aderenta leucocitelor la endoteliul vascular cu efect, cel mai probabil, benefic asupra sindroamelor caracterizate prin leziuni de reperfuzare, precum: infarct miocardic, accident vascular ischemic [3].

De asemenea, HBO induce modificari hemodinamice, cum ar fi: bradicardie si scaderea debitului cardiac, vasoconstrictie periferica, scaderea fluxului sangvin cerebral sau Cerebral Blood Flow (CBF), suprimarea chemoreceptorilor prin ventilatia scazuta, afectarea enzimelor si a functiilor la nivel celular.

Studiul clinic

Studiul clinic interventional(identificat NCT04647656) asupra caruia se insista in acest articol, se refera la terapia cu oxigen hiperbar administrat pacientilor cu sindrom post-COVID-19 si se intituleaza “Hyperbaric Oxygen Therapy for post-COVID-19 syndrome”. Este un studiu prospectiv, randomizat, dublu orb care a fost estimat sa inceapa la data de 1 ianuarie 2021, care va inrola 70 de persoane si se va finaliza in doi ani, cu o evaluare intermediara la un an.

Protocolul HBOT propus de studiu este aplicat intr-o camera cu mai multe locuri si include 40 de sedinte zilnice: de 5 ori saptamanal, timp de doua luni. Grupul supus tratamentului va primi oxigen aflat la 2 presiuni atmosferice, in concentratie de 100%, timp de 90 de minute, prin masca, cu pauze de aer de cate 5 minute la fiecare 20 de minute de tratament.

Grupul de control va primi oxigen in concentratie de 21%, timp de 90 de minute la presiunea de 1,2 atmosfere pe durata primelor 5 minute ale sedintei, prin expunere la oxigen administrat in afara mastii, cu zgomotul aerului care circula audibil, pentru ca ulterior, presiunea sa scada lent in urmatoarele 5 minute la 1,03 atmosfere.

Pentru a se evalua evolutia simptomelor regasite in COVID-19, se vor urmari cele mai jos.

A. Efectul sau rezultatul primar

1. Memoria, atentia, procesul de prelucrare a informatiilor vor fi evaluate printr-o baterie de teste de evaluare cognitive computerizata (se obtine evaluarea starii de sanatate cognitiva).

B. Efectele sau rezultatele secundare

1. Fluxul si volumul sangvin cerebral vor fi masurate utilizand protocolul RMN de perfuzie denumit in practica medicala de specialitate: Dynamic Susceptibility Contrast (DSC);
2. Microstructura cerebrala este apreciata prin Fractional Anisotropy (FA) si Mean Diffusivity (MD); acestea vor fi evaluate utilizand protocolul RMN numit in termeni de specialitate: Diffusion Tensor Imaging (DTI);
3. Functia cerebrala este apreciata pe cale imagistica si va fi evaluata in repaus, prin resting state fMRI (rsfMRI) si pe durata desfasurarii unei activitati sau sarcini propusa sa fie executata (working memory task), prin taskbased fMRI;
4. Sindromul post-COVID-19 va fi apreciat prin administrarea unui chestionar autoraportat (self-reported questionnaire) ce acopera, prin intrebarile adresate, majoritatea simptomelor frecvent asociate acestei boli sau Sindrom post-COVID19;
5. Calitatea vietii va fi evaluate utilizand chestionarul autoraportat cu referire la calitatea vietii pacientului, regasit sub denumirea SF-36 (SF-36 QoL questionnaire for self-report quality of life);
6. Somnul si calitatea acestuia vor fi evaluate utilizand The Pittsburgh Sleep Quality Index
7. (PSQI), ca fiind un alt chestionar autoraportat (self-report questionnaire) ce apreciaza durata si calitatea somnului;
8. Evaluarea tulburarii sau afectarii psihologice (psychological distress) utilizeaza The Brief Symptom Inventory – 18 (BSI-18), recomandat sa fie utilizat, deoarece BSI-18 reprezinta un chestionar autoraportat, cu 18 itemi care genereaza urmatoarele elemente: summary scale, the global stress index (GSI) si cele trei subscale cu referire la depresie, anxietate si somatizare;
9. Intensitatea durerii este apreciata prin BPI – Brief Pain Inventory (short form), unde BPI este un chestionar scurt, autoadministrat, ce contine 15 itemi ce includ 2 scale de tip multiitemi care masoara intensitatea durerii si impactul acesteia asupra functionarii si starii de bine;
10. Evaluarea neurofizicala cuprinde: (a). evaluarea echilibrului static, apreciat prin the Balance Error Scoring System (BESS), evaluarea echilibrului dinamic care este apreciat prin Dynamic Balance si riscul de cadere apreciat prin The Timed Up and Go test (TUG) si 10-Meter Walk (10MW); (b). functia musculara va fi evaluata prin testul The Sit to Stand (STS) pentru aprecierea fortei si rezistentei la nivelul piciorului si va utiliza dinamometria la nivelul mainii sau Hand-Held Dynamometry (HHD) pentru aprecierea fortei musculare izometrice la acest nivel (forta de prehensiune); (c). capacitatea aerobica sub-maximala si rezistenta sau antrenamentul la efort vor fi apreciate prin the 6-Minute Walk Test (6MWT);
11. Evaluarea neurologica va include testarea nervilor cranieni motor si senzorial, cat si aprecierea functiei cerebeloase (evaluare echilibru) si a mersului;
12. Mirosul si gustul vor fi evaluate dupa cum urmeaza:(a) mirosul va fi testat prin identificarea mirosurilor curpinse in kitul pentru identificarea, diferentierea si aprecierea nivelului de receptie a mirosurilor/aromelor; kitul fiind tradus in mai multe limbi de larga circulatie este standardizat, raportat la varsta si sex (Sniffin’ sticks test); (b) gustul va fi apreciat prin testarea bilaterala la nivelurile anterior si posterior ale limbii pentru cele patru gusturi principale: amar, acru, sarat si dulce (”The Taste Strip Test”);
13. Sistemul cardiovascular, cel respirator si cel muscular se evalueaza pe cale non-invaziva utilizand Cardiopulmonary Exercise Test (CPET);
14. Functia cardiaca este evaluata pe calea ecocardiografiei conventionale, precum si a masuratorilor Doppler lineare si volumetrice;
15. Testarea functionala pulmonara se realizeaza prin masuratori obtinute utilizand aparatul de spirometrie;
16. Analizele de sange evalueaza sistemul imun, incluzand citokinele, proteina C reactiva (CRP) si anticorpii COVID-19.

Criteriile de includere in studiul propus sunt reprezentate de varsta persoanelor care participa -peste 18 ani, persoane de ambele sexe, nu se accepta voluntari sanatosi, ci persoane care raporteaza deteriorare cognitiva post-COVID-19 si care afecteaza calitatea vietii, cu persistenta de cel putin precum si persoane care sunt capabile sa citeasca, sa inteleaga si sa semneze consimtamantul informat.

Sunt excluse persoanele fumatoare active, cele care nu se pot prezenta la controalele si vizitele periodice, conform planificarii presupuse de protocolul studiului, persoanele cu antecedente de traumatism cerebral (traumatic brain injury- TBI) sau alta patologie cerebrala non-COVID-19, patologie malign activa, alte afectiuni ce presupun instabilitate psihica sau deficit cognitiv, consumul de substante, pacientii care au urmat acest tip de terapie (HBTO) anterior studiului sau cei care prezinta afectiuni toracale incompatibile cu schimbarile presionale asociate terapiei (incluzand si astm bronsic), afectiuni ale aparatului auditiv(urechi) sau la nivelul sinuzal, incompatibile cu schimbarile presionale ori personele carora nu li se poate efectua examen RMN cerebral fara sedare.

Trebuie avut in vedere si faptul ca studiile efectuate asupra pacientilor care si-au revenit dupa COVID-19 si care au prezentat pe durata internarii sindrom respirator acut sever, generat de SARS-CoV-2 au raportat persistenta a cel putin unui simptom, in special oboseala si dispnee, in proportie de 87,4%.

Limitele studiilor constau in lipsa de informatii asupra istoricului simptomelor inainte de boala acuta COVID-19 si lipsa detaliilor privind severitatea simptomelor. Mai mult, ar trebui sa existe si un grup de control al pacientilor externati din alte motive, cat si o atentie sporita supra situatiilor in care pacientii cu pneumonie dobandita in comunitate pot prezenta simptomele persistente, sugerand ca aceste descoperiri ar putea sa nu fie in atribuie in exclusivitate infectiei COVID-19.

Concluzie

Ca urmare a celor prezentate, se poate afirma faptul ca devine necesara monitorizarea continua a pacientilor dupa externarea acestora post-infectie-COVID 19, pentru urmarirea efectelor de lunga durata. Pe masura ce gandirea si tehnologia medicala s-au maturizat si sunt supuse si unei presiuni medico-sociale precum cea actuala, se pare ca este momentul potrivit pentru clarificarea completa a potentialelor utilizari ale terapiei cu oxigen hiperbar.

Pentru standardele medicinei contemporane, HBOT este un tratament relativ nou, sustinut stiintific doar pe parcursul ultimilor 50 de ani. HBOT nu trebuie abordata prin prisma unei terapii magice, valabila pentru aproape orice boala, existand indicatii terapeutice specifice.

Utilizarea HBOT ca terapie adjuvanta, in conformitate cu indicatiile recunoscute la nivel international, a devenit acceptata datorita efectelor fiziologice regasite la nivelul sistemelor si tesuturilor organismului; fiind necesare cercetari suplimentare pentru a se asigura cel mai bun efect terapeutic posibil.

HBOT este tratamentul de electie in cadrul bolii de decompresiune; sunt necesare studii controlate, randomizate, capabile sa ofere evaluarea eficacitatii acestei terapii si in contextul altor boli.

Sunt necesare metode acceptate si echipamente tehnologice avansate pentru a dezvolta practica medicala si asistenta de specialitate, precum si pentru a documenta protocoale de cercetare si ghidurile de buna aplicare practica a oxigenoterapiei hiperbare, indiferent de afectiune.

Ramane ca rezultatele obtinute sa justifice si sa sustina stiintific acest timp de terapie, numita oxigenoterapia hiperbara, recomandata in sindromul postinfectie COVID-19.

Referinte bibliografice:

1. https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT04647656?term=Hyperbaric&cond=COVID-19&draw=2&rank=10;
2. Persistent Symptoms in Patients After Acute COVID-19; Angelo Carafi, MD, Roberto Bernabei, MD, and Francesco Landi, MD, PhD for the Gemelli Against COVID-19 Post-Acute Care Study Group; JAMA. 2020 Aug 11; 324(6): 603–605. Published online 2020 Jul 9. doi: 10.1001/jama.2020.12603 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7349096/;
3. https://www.hsj.gr/medicine/the-inspiring-journey-of-hyperbaric-oxygentherapy-from-the-controversy-to-the-acceptance-by-the-scientificcommunity.php?aid=6885.