GALENUS: Aveti peste 30 de ani de experienta in domeniul recuperarii, medicinei fizice si balneologiei. De ce ati ales aceasta ramura si cum arata parcursul dumneavoastra profesional?

Bun gasit tuturor cititorilor revistei Galenus! Multumesc mult pentru sansa de a ma adresa colegilor, colaboratorilor revistei si tuturor celor interesati de noutati din domeniul medicofarmaceutic.

Am ales specialitatea balneoclimatoterapie si recuperare medicala, asa cum se numea in urma cu zeci de ani, din inspiratie. Din curiozitate si pura inspiratie. Imi doream foarte mult sa urmez neurologia, avusesem la un moment dat si ideea de a-mi cladi cariera in anestezie si terapie intensiva (ATI), dar un glas interior mi-a sugerat sa optez pentru specialitatea in care profesez astazi. In urma cu aproape 30 de ani, nu stiam prea multe despre aceasta specialitate, in afara continutului cursurilor si a informatiilor primate cu ocazia lucrarilor practice, aferente stagiului clinic. Imi amintesc ca mi s-a parut o specialitate interesanta, diferita de celelalte, dar in stransa legatura cu toate notiunile si educatia medicala primite pana in acel moment. Daca ar fi sa dau timpul inapoi, nu as ezita sa o aleg a doua oara, s-a dovedit a fi o decizie norocoasa.

Tendinta societatii actuale este catre cresterea duratei de viata si imbatranire a populatiei, iar instalarea bolilor cornice netransmisibile nu se refera doar la cele degenerative articulare, ci mai ales, la cele cardiovasculare (IMA, HTA, AVC), neurologice (Alzheimer, Parkinson), metabolice (obezitatea, diabetul zaharat, sindromul metabolic); toate acestea constituind afectiuni care beneficiaza de terapie de reabilitare medicala. De asemenea, bolile neoplazice alaturi de traumatismele si accidentarile din ce in ce mai frecvente, precum cele sportive, rutiere, casnice asociate activitatilor de agrement, unele dintre ele asociind si sindrom algodisfunctional, beneficiaza si acestea de terapie prin mijloacele medicinei fizice si de reabilitare medicala. Stresul, sindromul de oboseala cronica si burn-out isi gasesc solutia terapeutica prin miscare sau alte mijloace ale medicinei fizice sau prin terapie balneara. Si, de ce nu, cura balneara din statiunile balneoclimatice poate fi indicata in afectiuni digestive, neuropsihice (nevroze), renourinare, metabolice.

Prin urmare, am deschis o usa catre o specialitate despre care nu stiam foarte multe, dar care s-a dovedit a fi plina de surprize placate si care mi-a oferit sansa sa ma dezvolt, sa evoluez profesional si sa ma simt implinita cu fiecare persoana care revine la potentialul functional maxim, cat si la un nivel asteptat al calitatii vietii, prin reinsertie profesionala si socio-familiala. Specialitatea medicina fizica, reabilitare medicala si balneologie este bine ancorata prin radacinile ei balneare, devenind dinamica atunci cand se desfasoara in segmental intraspitalicesc (sectie de reabilitare medicala) sau in ambulatoriile de specialitate (baze de tratament).

Mijloacele si modalitatile specialitatii au evoluat de la terapiile fizicale clasice (curenti electrici, unde magnetice) si programele de kinetoterapie standardizate(Williams, Schroth, Bobath), la tehnici adaptate sindromului algic, inflamator sau deficitului functional(inclusiv status postoperator -traumatologie, hernie de disc, chirurgie plastica si reparatorie), ajungandu-se astazi la aplicarea unor programe de electrostimulare, terapie manuala, oxigenoterapie hiperbara, kinetofitness, antrenament prin bio feedback computerizat, programe asistate de roboti.

Care sunt provocarile carora trebuie sa le faceti fata zi de zi in cadrul Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti?

As aminti faptul ca, incepand cu anul 1987, eu am devenit medic stagiar al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, Bucuresti, si ca am primit aprobarea de a participa in calitate de titular la garzile Sectiei de medicina interna. Aceasta activitate se derula in paralel cu obligatiile mele de medic stagiar si care presupuneau prezenta mea pe celalalte sectii ale spitalului sau in alte spitale bucurestene (Grigore Alexandrescu, Colentina). Prin urmare, am practicat medicina la prima mana, am invatat la modul real care sunt primii pasi in echilibrarea unui IMA, tulburare de ritm cardiac, intoxicatii si alte urgente medicale. Am simtit si inteles ce inseamna sa fii medic: din plin si din mers. Tot ce am invatat in anii de facultate mi-a fost de folos. Absolut tot! Pe durata ultimilor luni de stagiatura am ramas insarcinata si imediat dupa Revolutia din 1989, am devenit mama si prioritatile mele s-au schimbat. Noptile nedormite, socul psihic resimtit in fata cazurilor grave sosite la Camerele de garda, oboseala extrema a garzilor si stagiilor clinice desfasurate in acelasi timp si-au spus, in final, cuvantul. Cu alte cuvinte, setarile mele mentale se schimbasera, bazat pe experienta scurta, dar intensa. Am ales specialitatea medicina fizica si reabilitare medicala, dar sufletul meu era in Spitalul de Urgenta Floreasca.

Nu puteam trai fara stresul existential si incercarile profesionale ale acelui loc de munca. Am descoperit ca iubesc acest spital. Da, eu cred ca te poti indragosti de oameni, dar si de locuri si fapte. Prin urmare, am intrat in specialitate dar am facut toate demersurile legale necesare sa imi transfer postul (integrarea clinica din Spitalul Clinic Universitar, deoarece intre timp intrasem si in invatamant) catre Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca. Nu a fost un demers dificil, deoarece era nevoie de un departament de reabilitare medicala in spital, insa… acest department inca nu exista! Asa ca am infiintat acel departament adunand laolalta profesorii de cultura fizica medicala si asistentii BFT existenti la acea data, dar care erau dispersati pe sectiile spitalului. Asa a luat fiinta, in anul 1994, Laboratorul de Medicina Fizica, Reabilitare Medicala si Balneologie al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca!

Incercarile profesionale ce au urmat erau de asteptat si s-au alaturat celor organizatorice. Dar cu sustinere si din partea conducerii spitalului, problemele s-au rezolvat si avem acum o colaborare excelenta cu colegii specialisti de pe toate sectiile spitalului (ortopedietraumatologie, ATI, neurologie si neurochirurgie, medicina interna si cardiologie, chirurgie generala si cardiovasculara, chirurgie plastica si reparatorie, dializa, toxicologie etc.).

Provocarea zilnica a tuturor acestor ani a fost si este povestea de viata a fiecarui pacient. Dincolo de preocuparea noastra de a perfectiona continuu metodele de reabilitare medicala, de profesionalismul nostru, in acest spital intervine si implicarea umana presupusa de meseria noastra; deoarece fiecare pacient internat are o poveste in spatele problemei lui medicale. Uneori, este o tragedie. Iar noi trebuie sa intelegem si sa fim alaturi de acesti oameni.

Care sunt afectiunile sau problemele de sanatate care necesita cel mai des recuperare medicala; cu ce va confruntati in practica?

Cele mai des intalnite afectiuni sunt cele aflate in legatura cu traumatismele si accidentarile, evenimentele cardiace acute, cu ingrijirea post-operatorie a pacientilor si cazurile care necesita ingrijiri sustinute si complexe, din ATI.

Sa ne gandim la pacientii cu contuzii ori cu fracturi simple, care necesita ingrijire ortopedica, dar sa nu uitam nici de cazurile complexe, care solicita atentie multidisciplinara si interventii chirurgicale complexe, cu multe zile de spitalizare; situatie urmata de deconditionare fizica si impact psihologic. Cazurile pot fi urmarea unor traumatisme prin cadere, post-agresiune sau a accidentelor rutiere, care presupun uneori si afectarea cranio-cerebrala, cat si alterarea starii de constienta, pentru care pot fi necesare interventia neurochirurgicala si suportul psihologic.

Dar mai sunt si afectiunile neurologice sau operatiile neurochirurgicale, precum herniile de disc, care suscita ingrijiri si programe de reabilitare medicala inca din prima zi, in vederea mentinerii statusului functional. Si sa nu uitam nici evenimentele coronariene acute sau statusul post-chirurgie cardiovasculara, de la bypass aortocoronarian, pana la valvuloplastii sau interventii extinse, efectuate pe cord, si care vor necesita program de reabilitare specifica. In spital functioneaza si o sectie de dializa, prin urmare, suntem solicitati sa asiguram asistenta medicala de intretinere functionala a acestei categorii de pacienti, care se alatura categoriilor de pacienti internati pe sectiile de medicina interna sau toxicologie.

Domeniul recuperarii medicale a evoluat extrem de mult. Ce ne puteti spune despre cele mai noi tehnologii si tehnici pe care le utilizati?

Specialitatea medicina fizica si reabilitare medicala a evoluat continuu raportat la dezvoltarea sociala si extinderea domeniilor profesionale, viteza accelerata cu care se desfasoara activitatile noastre zilnice, extinderea paletei activitatilor recreational-sportive, accesul nostrum la diferite echipamente sofisticate, deoarece toate acestea ne expun in mod suplimentar la riscuri si accidentari uneori complexe.

In locul plimbarilor in natura, al drumetiilor, al deplasarii pe jos sau cu bicicleta, ne-am orientat catre activitatile sportive de echipa, uneori participantii sunt neantrenati (a se vedea jocul de fotbal sau baschet ori volei din weekend, cu prietenii, dar fara un antrenament anterior ori derularea unui program prealabil de incalzire), apoi mersul la schi fara sa fim pregatiti, jocul de tenis, mai ales la simplu, activitatile de motocross, alpinism ori sporturi extreme. Noi cautam stimularea productiei de adrenalina si senzatia de bine si control, dar toate aceste activitati pot predispune, in final, la accidentari. Repet, doar daca toate aceste activitati sunt desfasurate in mod neadecvat si neadaptat fata de posibilitatile noastre actuale. Altfel spus, sa fim constienti de ceea ce putem, raportat la ceea ce dorim sa facem.

Pentru ca toate aceste activitati sa se desfasoare in siguranta, pentru ca noi sa depasim pragul intre ceea ce vrem si ceea ce putem sa facem, exista astazi sali inteligente de antrenament; iar prin senzorii purtati pe corp se indica un anumit traseu de antrenament, raportat la obiectivele urmarite: reabilitare medicala, intretinere functionala sau cresterea rezistentei la efort si performanta sportiva. Exista, de asemenea, echipamente care ajuta la cresterea mobilitatii articulare (kinetec) sau ale fortei musculare(prin izokinezie, alaturi de cele clasice de fitness), altele care se asociaza programelor de kinetoterapie sau echipamentelor care vizeaza antrenarea coordonarii miscarii (abilitate, control prin ergoterapie sau terapie ocupationala) si a mentinerii echilibrului (suprafete de balans ori care ofera asistenta la mers).

Specialitatea clinica de medicina fizica si reabilitare medicala a evoluat logic si necesar: de la echipamentele cu electrozi de electrostimulare, pana la terapia robotizata de reabilitare medicala; de la realitatea virtuala pana la utilizarea de end efectori; de la electroterapie si laser terapie pana la terapiile de inalta frecventa (inclusiv radiofrecventa), de la aparatele pneumatice de drenaj si tratarea edemului si inflamatiei locoregionale, pana la crioterapie sau criosauna; de la cura de teren din statiunea balneara si pana la oxigenoterapia hiperbara. S-au realizat, astfel, pasi uriasi.

In aceasta perioada se vorbeste foarte mult despre recuperarea post-COVID. Ce recomandati atat pentru colegii medici, cat si pentru pacienti?

Ca urmare a trecerii prin boala, in literatura de specialitate se face astazi referire la sindromul post-COVID-19, tradus prin: modificari cognitive, senzatie de oboseala, tulburari de somn, depresie, mialgii, in afara simptomelor respiratorii si a afectarii pulmonare restante. Colegii medici din Italia au subliniat in studiile lor faptul ca oxigenoterapia pe care au primit-o pacientii internati a fost benefica, prin comparatie cu performanta privind recuperarea functiei respiratorii la persoanele care au prezentat forme medii si usoare de boala dar care au stat in carantina la domiciliu.

Specialistii din spitalele si sectiile cu profil de pneumologie din Romania au implementat un program de reabilitare respiratorie la pacientii post-COVID-19. Noi, specialistii in medicina fizica si reabilitare medicala, urmarim pacientii care au trecut prin boala, care ni se adreseaza pentru acest motiv sau pentru alte solicitari aflate in legatura cu specificul activitatii noastre.

In ceea ce ma priveste, am implementat in activitatea mea de specialitate un program de reabilitare respiratorie complex.

Acesta consta in practici sau tehnici respiratorii in vederea asigurarii unui flux de aer controlat la nivelul cailor respiratorii (vehicularea unor volume respiratorii crescute in scopul facilitarii schimburilor gazoase la nivel pumonar), exercitii de respiratie toracala si abdominala si exercitii de crestere a rezistentei organismului la efortul zilnic (prin reconditionare fizica fata de solicitarile cotidiene socio-profesionale si sportive recreationale).

In plus, recomand pacientilor mei oxigenoterapia hiperbara efectuata supravegheat, minimum 15 sedinte efectuate 5 zile saptamanal, 2 ore zilnic, menita sa insoteasca programul de kinetoterapie care vizeaza reeducarea functionala respiratorie si care asigura, in final, reconditionarea intregului organism. Creste astfel, performanta intelectuala, sindromul de oboseala cronica dispare, somnul devine odihnitor, mialgiile si toracalgiile se amelioreaza. Aceasta, deoarece schimburile gazoase la nivel alveolar devin eficiente iar tesuturile vor fi oxigenate superior, ceea ce va conduce, in final, la cresterea performantei fizice generale si a calitatii vietii pacientilor.

Pentru colegii mei, recomand reconfigurarea cailor noastre clasice de colaborare interdisciplinara, in sensul degrevarii activitatii lor, de cea de reabilitare si solicitare a ajutorului de specialitate oferit din partea noastra; pacientii beneficiind astfel si de experienta deja dobandita de noi, cu referire la recuperarea sindromului post-COVID-19.

Cum s-a desfasurat activitatea dumneavoastra in acesta perioada de pandemie? Ce s-a schimbat?

Eu, personal, am devenit mai constienta de gesturile mele aflate in legatura cu actul medical. Si aici ma refer la masurile stricte, menite sa previna si sa combata transmiterea bolii. Protocoalele si circuitele functionale obligatorii din unitatile sanitare trebuie urmate nu din obligativitate, ci dintr-o normala necesitate.

Dupa perioada de lockdown, activitatea mea s-a intensificat in mod constant. Au aparut durerile musculoscheletale, in special la persoanele tinere si chiar foarte tinere din cauza lipsei de miscare. S-au decompensat vechile suferinte la persoanele adulte, s-au somatizat ingrijorarea temerile si emotiile, stresul incorect gestionat a condus la depresie si anxietate, oboseala cronica, supraponderalitate, instalarea sau decompensarea bolilor cronice netransmisibile, in special la persoanele varstnice.

Prin urmare, nimeni nu a fost ocolit de aceasta pandemie. Nici chiar persoanele care nu au trecut prin infectia virala. Solicitarile catre terapie fizicala si reabilitare medicala au crescut, in special in sistemul privat, existand tendinta pacientilor de a ocoli unitatile sanitare de stat, in conditiile in care, unele dintre ele au si fost transformate in unitati support COVID-19.

Se constata o crestere exponentiala a adresabilitatii persoanelor care au trecut prin boala si care prezinta sindrom post-COVID-19. Pentru un bilant efectuat corect, eu solicit intreaga baterie de analize medicale dar si kitul clinicofunctional si imagistic reprezentat de examenul de specialitate al colegului pneumolog, examenul CT toracal si rezultatul testelor functionale respiratorii (spirometrie). Plecand de la rezultatele primite si raportat la restantul functional al pacientului respectiv, stabilesc planul terapeutic.

Care sunt, din punctul dumneavoastra de vedere, cele mai bune modalitati de dezvoltare profesionala pentru un medic?

Medicul cat si farmacistul prezinta, prin natura profesiei, un apetit crescut pentru noutatile specialitatii fiecaruia. Pregatirea medicala continua nu este doar obligativitate, ci o preocupare permanenta a fiecaruia dintre noi.

Dupa parerea mea, orice forma sau modalitate de accesare a informatiei este benefica. Sunt de preferat articolele de specialitate, publicate in diferite reviste de profil. Abonamentele la reviste de interes profesional, in special daca sunt si cotate ISI si/sau ofera puncte de EMC, sunt de recomandat. Cautarea informatiei dorite se mai poate realiza prin navigarea pe site-urile publicatiilor de profil, nationale si internationale, si reprezinta o alta sursa utila la indemana oricui. La fel de utile si chiar convenabile sunt evenimentele medicale online, deoarece ofera informatie pe care o accesam nemijlocit, din confortul cabinetului sau al biroului de acasa, castigand astfel timp. Se pierde insa, contactul uman si savoarea scurtelor discutii profesionale si conversatii de socializare, inerente evenimentelor clasice organizate pana inainte de declansarea pandemiei. Mai sunt si studiouri virtuale, care organizeaza emisiuni transmise online de pe platforme medicale, unde putem regasi in calitate de invitati-speakeri, cadre didactice universitare si medici specialisti, cercetatori cu experienta, a caror interventie aduce plus valoare prin informatia cu larga aplicabilitate practica oferita.

Aveti si un master in Managementul Sanatatii Publice si al Serviciilor de Sanatate. Cum ar putea fi eficientizata activitatea manageriala la nivelul unitatilor sanitare?

M-am inscris la master dintr-o necesitate logica. Devenisem medic coordonator al Laboratorului de Medicina Fizica, Reabilitare Medicala si Balneologie al Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca si mi s-a parut a fi un pas necesar, aproape obligatoriu de urmat, in contextul carierei mele profesionale si a provocarilor manageriale in fata unui colectiv proaspat infiintat si in contextual activitatii complexe din spital.

Activitatea manageriala devine eficienta prin stabilirea rolurilor jucate de catre fiecare membru din echipa manageriala. Nu exista un manager bun la toate, managerul general are viziune si integreaza scopurile actiunilor, dar acestea trebuie sa fie delegate catre ceilalti membri ai echipei manageriale. Conturarea clara si delegarea sarcinilor, responsabilizarea motivationala a celorlalti si imaginea integrativa, previziunea pe timp scurt si lung, sunt toate elemente ale unei activitati manageriale eficiente, din punctul meu de vedere.

Sunteti consilier de nutritie metabolic balance, dar si consilier in domeniul dezvoltarii personale. Cum imbinati toate aceste domenii si care sunt satisfactiile profesionale?

Inainte de a face parte din colectivul Disciplinei Medicina Fizica si Reabilitare, am facut parte, tot in calitate de cadru didactic universitar din colectivul Disciplinei Igiena si Ecologie Medicala UMF „Carol Davila”. Pe parcursul anilor in care am predat studentilor medicinisti materia numita Igiena Alimentatiei, am inteles cat de important este ca alimentelor sa li se cunoasca sursa, sa se respecte anumite reguli de preparare, inclusiv prelucrare termica a hranei, asa-numita gastrotehnie (pentru a se pastra valoarea nutritiva), despre necesarul caloric al organismului si cum poate fi el obtinut, ce inseamna nutritie sanatoasa (cantitativ si calitativ) versus diete si cura de slabire, rolul jucat de nutienti in buna desfasurare a metabolismului si modul corect de pastrare a alimentelor.

In momentul in care am constatat ca pacientii mei au probleme de sanatate aflate si in legatura cu supraponderalitatea si obezitatea, atunci am decis ca trebuie sa adun toate cunostintele mele intr-o competenta profesionala care sa ma ajute sa ofer sfaturi despre nutritie sanatoasa pacientilor mei. Iar cand am descoperit ca programul metabolic balance este singurul care se suprapune peste principiile unui stil alimentar sanatos, in acel moment am decis sa devin consilier, din dorinta de a fi cat mai utila pacientilor mei.

Alaturi de terapia medicamentoasa si cea fizicalkinetica, ori indicatia de a merge intr-o anumita statiune balneara, eu recomand si tratament igieno-dietetic, cu alte cuvinte le armonizez pacientilor mei stilul de viata. Iar acest aspect face diferenta. Durerea, lipsa de miscare, supraponderalitatea ori obezitatea, anxietatea, depresia, lipsa de motivatie temerile si lipsa de incredere in fortele propria reprezinta elementele tabloului complex pe care il prezinta pacientul perioadei actuale. Ca atare, alaturi de mijloacele terapeutice prezentate, trebuie sa mai existe si identificarea motivatiei individuale, promovarea increderii in sine, stimularea pacientului in scopul implinirii obiectivelor stabilite de echipa medic-pacient. Precum in orice alta relatie, atitudinea trebuie sa fie proactiva, de incredere si de sustinere. Asa s-a nascut nevoia dea-mi cizela si perfectiona intuitia nativa, empatia, dorinta de a fi aproape de cel aflat in suferinta.

Sunteti si cadru didactic in cadrul UMF „Carola Davila” Bucuresti si ati format, practic, echipe de medici. Ce sfaturi aveti pentru tinerii care doresc sa va calce pe urme?

In aceeasi masura in care s-a dezvoltat specialitatea medicina fizica si reabilitare (cu referire la modalitatea de abordare, mijloacele si tehnicile utilizate), a evoluat si invatamantul medical de specialitate, care a luat amploare si s-a diversificat. In calitate de cadru didactic universitar, traiesc bucuria unei impliniri profesionale duble, deoarece am avut sansa sa pot forma atat generatii intregi de fiziokinetoterapeuti, de medici specialisti, cat si de a preda din tainele specialitatii viitorilor medici, adica studentilor Facultatii de medicina generala si celor ai Facultatii de medicina dentara.

Mesajul meu este cel pe care il transmit de fiecare data, atunci cand incep cursul: „Valorificati la maximum, pe toata durata anilor de facultate, timpul alocat studiului. Cu acest timp, cu disponibilitatea voastra de a invata, cu capacitatea de a integra informatiile obtinute nu va veti mai intalni in viata. Fiecare lucru trebuie sa fie facut la timpul lui. Daca nu aveti bine consolidata temelia acestor ani, nu veti putea construi usor si coherent pe mai departe in pregatirea si practica voastra medicala”.

Introducere

Articolul de fata prezinta, pe de-o parte, datele si informatiile oferite de studiul conceput de catre colegii medici din Israel, de la Assaf-Harofeh Medical Center, studiu aflat in derulare, in scopul de a contura cat mai complex acest sindrom post-COVID-19, cat si criteriile propuse pentru a se putea urmari eficacitatea asteptata, ca urmare a aplicarii oxigenoterapiei hiperbare.

Datele sunt extrase din ClinicalTrials.gov, identificate sub numarul de inregistrare al studiului: NCT04647656. ClinicalTrials.gov reprezinta o resursa stiintifica furnizata de Biblioteca Nationala de Medicina din SUA (U.S. National Library of Medicine), aceasta fiind, in fapt, o baza de date cu studii clinic finantate din fonduri publice si private, efectuate in intreaga lume.

Pe de alta parte, pentru o mai buna intelegere asupra subiectului, au fost adaugate datele si informatiile furnizate de colegii medici din Italia, publicate in revista JAMA in 11 august 2020(online 9 iulie 2020), in articolul intitulat “Persistent Symptoms in Patients After Acute COVID 19”.

Si nu in ultimul rand, sunt prezentate date pe baza carora se poate contura sindromul post-COVID-19 dar si informatii cu referire la terapia cu oxigen hiperbar bazate pe dovezile stiintifice, acceptabile si accesibile la momentul actual.

Despre sindromul post-COVID-19

Sindromul post-COVID-19 este un ansamblu de simptome ce urmeaza infectiei COVID-19. Se caracterizeaza prin tulburari cognitive, oboseala, tulburari de somn, tulburari ale mirosului si gustului, durere, alaturi de multe alte aspecte clinice.

Consecintele sau sechelele sunt prezente pe termen lung si pot persista luni de zile, regasindu-se la distanta fata de infectia COVID-19. Sindromul post-COVID-19 este un ansamblu de semne si simptome, descrise initial la pacientii care se recupereaza dupa infectie severa; dar rapoartele cumulative privind cazurile de pacienti infectati arata ca si cei care au prezentat forma moderata sau usoara de boala pot dezvolta sindromul post-infectie COVID-19.

Acest sindrom se deruleaza, asa cum mentionam, pe termen mai lung si constituie o conditie debilitanta cu impact inclusiv asupra duratei si calitatii vietii. Semnele si simptomele neurologice se intalnesc cu o frecventa de 42% la debutul bolii si de 82% pe parcursul infectiei COVID-19. Pacientii raporteaza, in special dureri musculare (mialgii), dureri de cap (cefalee), encefalopatie, ameteala, tulburari ale gustului si mirosului, pana la anosmie; acestea persista dupa recuperarea post-COVID si doar 13% dintre pacienti relateaza disparitia lor completa.

Peste 50% dintre pacienti au prezentat tulburari cognitive, oboseala si tulburari ale somnului.

Un studiu efectuat recent a analizat datele obtinute de la 84.285 persoane care si-au revenit dupa infectia suspectata sau confirmata COVID-19, iar rezultatele au aratat performante cognitive reduse; deficit care se accentueaza proportional cu severitatea simptomelor si este mai evident in randul celor care nu au beneficiat de spitalizare.

Conform unui alt studiu, efectuat in Italia asupra pacientilor externati, sindromul post-COVID-19 este definit prin simptome care persista in medie 60 de zile de la debutul bolii; simptomele s-au regasit in proportie de 71,4% la cele 31.845 cazuri confirmate, incepand cu 3 iunie 2020 si pana in momentul revizuirii materialului publicat (9 martie 2021).

Simptomele frecvent constatate includ: tuse, febra, dispnee, simptome musculo-scheletale, precum mialgie, dureri articulare, oboseala musculara, simptome gastrointestinale si anosmie sau tulburarea gustului; lipsesc insa informatii cu privire la simptomele care persista dupa recuperare.

Pentru o mai buna intelegere asupra sindromului post- COVID-19 si a evolutiei in timp a simptomelor acestuia sau asupra modalitatilor de management terapeutic al acestora, s-a inceput supravegherea pacientilor aflati in faza postacuta, dupa externarea din spital. Pacientii aflati in stadiul de recuperare post-COVID-19 trebuie sa indeplineasca criteriile OMS cu privire la intreruperea carantinei, si anume: lipsa febrei timp de 3 zile consecutiv, imbunatatirea altor simptome si doua rezultate negative ale testului pentru SARSCoV- 2 la 24 de ore distanta.

Sunt descrise doua sechele biologice principale ale infectiei COVID-19, ce ar putea juca un rol in patogeneza acestui sindrom: starea de hipercoagulabiliate si raspunsul inflamator necontrolat sau furtuna citokinica. Hipercoagulabilitatea insoteste infectia acuta si conduce la risc crescut de ocluzie a vaselor mici si mari, fiind asociata riscului crescut de mortalitate; complicatiile neurologice putand fi astfel, rezultatul microinfarctelor din zona centrala a sistemului nervos periferic.

Furtuna de citokine este caracterizata prin eliberarea necontrolata de IL-1, IL-6, TNF-α si modificarea populatiei de macrofage, cu proces de neuroinflamatie care se poate prelungi, conducand la semne de sindrom post-COVID-19.

Atat microinfarctele, cat si neuroinflamatia devin cauze importante ale hipoxiei locale, in special a celei neurologice.

Una dintre optiunile menite sa inverseze hipoxia, sa reduca neuroinflamatia si sa induca neuroplasticitatea este terapia cu oxigen hiperbar sau hyperbaric oxygen therapy (HBOT) .

Despre terapia cu oxigen hiperbar

Terapia cu oxigen hiperbar include inhalarea oxigenului in concentratie de 100%, la presiuni care depasesc 1 atmosfera absoluta, crescand astfel cantitatea de oxigen dizolvata in tesuturile organismului. Pe durata HBOT presiunea oxigenului la nivel arterial depaseste in mod constant 2000 mmHg, iar la nivel tisular nivelurile ating valori de 200-400 mmHg.

Desi multe dintre efectele benefice ale HBOT pot fi explicate prin imbunatatirea oxigenarii tesuturilor; este astazi inteles faptul ca actiunea combinata intre hiperoxigenare si presiunea hiperbara tinteste atat genele sensibile la presiune, cat si la oxigen, rezultatul fiind inducerea procesului regenerativ, incluzand proliferarea si mobilizarea celulelor stem cu factori antiapoptoza si a celor antiinflamatori.

In secolul al 19-lea, in diferite tari europene – desi camerele hiperbarice au fost create initial pentru expunerea pacientilor la aerul inconjurator la o presiune modesta, acestea au devenit accesorii Spa de sanatate si ulterior, au fost utilizate empiric pentru a trata o varietate de boli.

In timpul constructiilor podurilor din SUA, incepand cu anul 1870, s-a constatat prezenta bolilor neurologice severe la muncitori, din cauza lipsei de decompresie la revenirea la suprafata; la fel si la muncitorii din Franta si UK.

Printre primii oameni de stiinta care au studiat boala scafandrului, s-a numarat si un profesor grec care a descris in detaliu, dupa multe studii clinice si experimentale, patogeneza si tipurile clinice ale bolii. Dupa instalarea camerelor de decompresie, mortalitatea si morbiditatea prin boala de decompresie au scazut la acesti muncitori, dovedindu-se ca recompresia este eficienta prin scaderea dimensiunilor bulelor gazoase din sangele circulant.

Fara a insista asupra detaliilor privind perioada experimentala de inceput, se poate vorbi despre perioada stiintifica a HBOT, care incepe la sfarsitul anilor ‘50 prin utilizarea unui tanc hiperbar, iar studiul efectuat a aratat ca aportul de oxigen catre tesuturi este posibil fara celule sangvine. O mare realizare a fost demonstratia efectului terapeutic al HBO in infectiile anaerobe, in general; cea mai mare realizare fiind insa, tratamentul cangrenei gazoase pe aceasta cale.

HBO induce o presiune partiala ridicata de oxigen la nivelul tesuturilor, provoaca activarea fibroblastelor si macrofagelor, stimuleza angiogeneza si are efect bacteriostatic si bactericid. Pe durata HBOT se atinge o crestere de 10-15 ori a concentratiei de oxigen in plasma, ceea ce presupune o crestere a presiunii partiale a oxigenului de la 1500 mmHg la 2000 mmHg, fata de 760 mmHg cat este la nivelul marii, cat si cresterea de patru ori a distantei de difuziune intratisulara a oxigenului, fata de capilare.

Expunerea la HBO suprima tranzitoriu productia de citokine proinflamatorii indusa de stimul. HBOT mentine/conserva tesuturile ischemice si promoveaza vindecarea ranilor dificil de gestionat; aceasta, conform principiului legii lui Dalton, care arata ca o crestere a presiunii mediului inconjurator, mareste fortele motrice sau mobilizatoare (“driving force”) din spatele oxigenului din plasma, imbunatatind astfel, oxigenarea tisulara a zonelor de tesut ischemic.

Date experimentale, cu privire la actiunea oxigenului hiperbar in contextul leziunilor caracterizate drept leziuni de reperfuzare au aratat ca HBO inhiba aderenta leucocitelor la endoteliul vascular cu efect, cel mai probabil, benefic asupra sindroamelor caracterizate prin leziuni de reperfuzare, precum: infarct miocardic, accident vascular ischemic [3].

De asemenea, HBO induce modificari hemodinamice, cum ar fi: bradicardie si scaderea debitului cardiac, vasoconstrictie periferica, scaderea fluxului sangvin cerebral sau Cerebral Blood Flow (CBF), suprimarea chemoreceptorilor prin ventilatia scazuta, afectarea enzimelor si a functiilor la nivel celular.

Studiul clinic

Studiul clinic interventional(identificat NCT04647656) asupra caruia se insista in acest articol, se refera la terapia cu oxigen hiperbar administrat pacientilor cu sindrom post-COVID-19 si se intituleaza “Hyperbaric Oxygen Therapy for post-COVID-19 syndrome”. Este un studiu prospectiv, randomizat, dublu orb care a fost estimat sa inceapa la data de 1 ianuarie 2021, care va inrola 70 de persoane si se va finaliza in doi ani, cu o evaluare intermediara la un an.

Protocolul HBOT propus de studiu este aplicat intr-o camera cu mai multe locuri si include 40 de sedinte zilnice: de 5 ori saptamanal, timp de doua luni. Grupul supus tratamentului va primi oxigen aflat la 2 presiuni atmosferice, in concentratie de 100%, timp de 90 de minute, prin masca, cu pauze de aer de cate 5 minute la fiecare 20 de minute de tratament.

Grupul de control va primi oxigen in concentratie de 21%, timp de 90 de minute la presiunea de 1,2 atmosfere pe durata primelor 5 minute ale sedintei, prin expunere la oxigen administrat in afara mastii, cu zgomotul aerului care circula audibil, pentru ca ulterior, presiunea sa scada lent in urmatoarele 5 minute la 1,03 atmosfere.

Pentru a se evalua evolutia simptomelor regasite in COVID-19, se vor urmari cele mai jos.

A. Efectul sau rezultatul primar

1. Memoria, atentia, procesul de prelucrare a informatiilor vor fi evaluate printr-o baterie de teste de evaluare cognitive computerizata (se obtine evaluarea starii de sanatate cognitiva).

B. Efectele sau rezultatele secundare

1. Fluxul si volumul sangvin cerebral vor fi masurate utilizand protocolul RMN de perfuzie denumit in practica medicala de specialitate: Dynamic Susceptibility Contrast (DSC);
2. Microstructura cerebrala este apreciata prin Fractional Anisotropy (FA) si Mean Diffusivity (MD); acestea vor fi evaluate utilizand protocolul RMN numit in termeni de specialitate: Diffusion Tensor Imaging (DTI);
3. Functia cerebrala este apreciata pe cale imagistica si va fi evaluata in repaus, prin resting state fMRI (rsfMRI) si pe durata desfasurarii unei activitati sau sarcini propusa sa fie executata (working memory task), prin taskbased fMRI;
4. Sindromul post-COVID-19 va fi apreciat prin administrarea unui chestionar autoraportat (self-reported questionnaire) ce acopera, prin intrebarile adresate, majoritatea simptomelor frecvent asociate acestei boli sau Sindrom post-COVID19;
5. Calitatea vietii va fi evaluate utilizand chestionarul autoraportat cu referire la calitatea vietii pacientului, regasit sub denumirea SF-36 (SF-36 QoL questionnaire for self-report quality of life);
6. Somnul si calitatea acestuia vor fi evaluate utilizand The Pittsburgh Sleep Quality Index
7. (PSQI), ca fiind un alt chestionar autoraportat (self-report questionnaire) ce apreciaza durata si calitatea somnului;
8. Evaluarea tulburarii sau afectarii psihologice (psychological distress) utilizeaza The Brief Symptom Inventory – 18 (BSI-18), recomandat sa fie utilizat, deoarece BSI-18 reprezinta un chestionar autoraportat, cu 18 itemi care genereaza urmatoarele elemente: summary scale, the global stress index (GSI) si cele trei subscale cu referire la depresie, anxietate si somatizare;
9. Intensitatea durerii este apreciata prin BPI – Brief Pain Inventory (short form), unde BPI este un chestionar scurt, autoadministrat, ce contine 15 itemi ce includ 2 scale de tip multiitemi care masoara intensitatea durerii si impactul acesteia asupra functionarii si starii de bine;
10. Evaluarea neurofizicala cuprinde: (a). evaluarea echilibrului static, apreciat prin the Balance Error Scoring System (BESS), evaluarea echilibrului dinamic care este apreciat prin Dynamic Balance si riscul de cadere apreciat prin The Timed Up and Go test (TUG) si 10-Meter Walk (10MW); (b). functia musculara va fi evaluata prin testul The Sit to Stand (STS) pentru aprecierea fortei si rezistentei la nivelul piciorului si va utiliza dinamometria la nivelul mainii sau Hand-Held Dynamometry (HHD) pentru aprecierea fortei musculare izometrice la acest nivel (forta de prehensiune); (c). capacitatea aerobica sub-maximala si rezistenta sau antrenamentul la efort vor fi apreciate prin the 6-Minute Walk Test (6MWT);
11. Evaluarea neurologica va include testarea nervilor cranieni motor si senzorial, cat si aprecierea functiei cerebeloase (evaluare echilibru) si a mersului;
12. Mirosul si gustul vor fi evaluate dupa cum urmeaza:(a) mirosul va fi testat prin identificarea mirosurilor curpinse in kitul pentru identificarea, diferentierea si aprecierea nivelului de receptie a mirosurilor/aromelor; kitul fiind tradus in mai multe limbi de larga circulatie este standardizat, raportat la varsta si sex (Sniffin’ sticks test); (b) gustul va fi apreciat prin testarea bilaterala la nivelurile anterior si posterior ale limbii pentru cele patru gusturi principale: amar, acru, sarat si dulce (”The Taste Strip Test”);
13. Sistemul cardiovascular, cel respirator si cel muscular se evalueaza pe cale non-invaziva utilizand Cardiopulmonary Exercise Test (CPET);
14. Functia cardiaca este evaluata pe calea ecocardiografiei conventionale, precum si a masuratorilor Doppler lineare si volumetrice;
15. Testarea functionala pulmonara se realizeaza prin masuratori obtinute utilizand aparatul de spirometrie;
16. Analizele de sange evalueaza sistemul imun, incluzand citokinele, proteina C reactiva (CRP) si anticorpii COVID-19.

Criteriile de includere in studiul propus sunt reprezentate de varsta persoanelor care participa -peste 18 ani, persoane de ambele sexe, nu se accepta voluntari sanatosi, ci persoane care raporteaza deteriorare cognitiva post-COVID-19 si care afecteaza calitatea vietii, cu persistenta de cel putin precum si persoane care sunt capabile sa citeasca, sa inteleaga si sa semneze consimtamantul informat.

Sunt excluse persoanele fumatoare active, cele care nu se pot prezenta la controalele si vizitele periodice, conform planificarii presupuse de protocolul studiului, persoanele cu antecedente de traumatism cerebral (traumatic brain injury- TBI) sau alta patologie cerebrala non-COVID-19, patologie malign activa, alte afectiuni ce presupun instabilitate psihica sau deficit cognitiv, consumul de substante, pacientii care au urmat acest tip de terapie (HBTO) anterior studiului sau cei care prezinta afectiuni toracale incompatibile cu schimbarile presionale asociate terapiei (incluzand si astm bronsic), afectiuni ale aparatului auditiv(urechi) sau la nivelul sinuzal, incompatibile cu schimbarile presionale ori personele carora nu li se poate efectua examen RMN cerebral fara sedare.

Trebuie avut in vedere si faptul ca studiile efectuate asupra pacientilor care si-au revenit dupa COVID-19 si care au prezentat pe durata internarii sindrom respirator acut sever, generat de SARS-CoV-2 au raportat persistenta a cel putin unui simptom, in special oboseala si dispnee, in proportie de 87,4%.

Limitele studiilor constau in lipsa de informatii asupra istoricului simptomelor inainte de boala acuta COVID-19 si lipsa detaliilor privind severitatea simptomelor. Mai mult, ar trebui sa existe si un grup de control al pacientilor externati din alte motive, cat si o atentie sporita supra situatiilor in care pacientii cu pneumonie dobandita in comunitate pot prezenta simptomele persistente, sugerand ca aceste descoperiri ar putea sa nu fie in atribuie in exclusivitate infectiei COVID-19.

Concluzie

Ca urmare a celor prezentate, se poate afirma faptul ca devine necesara monitorizarea continua a pacientilor dupa externarea acestora post-infectie-COVID 19, pentru urmarirea efectelor de lunga durata. Pe masura ce gandirea si tehnologia medicala s-au maturizat si sunt supuse si unei presiuni medico-sociale precum cea actuala, se pare ca este momentul potrivit pentru clarificarea completa a potentialelor utilizari ale terapiei cu oxigen hiperbar.

Pentru standardele medicinei contemporane, HBOT este un tratament relativ nou, sustinut stiintific doar pe parcursul ultimilor 50 de ani. HBOT nu trebuie abordata prin prisma unei terapii magice, valabila pentru aproape orice boala, existand indicatii terapeutice specifice.

Utilizarea HBOT ca terapie adjuvanta, in conformitate cu indicatiile recunoscute la nivel international, a devenit acceptata datorita efectelor fiziologice regasite la nivelul sistemelor si tesuturilor organismului; fiind necesare cercetari suplimentare pentru a se asigura cel mai bun efect terapeutic posibil.

HBOT este tratamentul de electie in cadrul bolii de decompresiune; sunt necesare studii controlate, randomizate, capabile sa ofere evaluarea eficacitatii acestei terapii si in contextul altor boli.

Sunt necesare metode acceptate si echipamente tehnologice avansate pentru a dezvolta practica medicala si asistenta de specialitate, precum si pentru a documenta protocoale de cercetare si ghidurile de buna aplicare practica a oxigenoterapiei hiperbare, indiferent de afectiune.

Ramane ca rezultatele obtinute sa justifice si sa sustina stiintific acest timp de terapie, numita oxigenoterapia hiperbara, recomandata in sindromul postinfectie COVID-19.

Referinte bibliografice:

1. https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT04647656?term=Hyperbaric&cond=COVID-19&draw=2&rank=10;
2. Persistent Symptoms in Patients After Acute COVID-19; Angelo Carafi, MD, Roberto Bernabei, MD, and Francesco Landi, MD, PhD for the Gemelli Against COVID-19 Post-Acute Care Study Group; JAMA. 2020 Aug 11; 324(6): 603–605. Published online 2020 Jul 9. doi: 10.1001/jama.2020.12603 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7349096/;
3. https://www.hsj.gr/medicine/the-inspiring-journey-of-hyperbaric-oxygentherapy-from-the-controversy-to-the-acceptance-by-the-scientificcommunity.php?aid=6885.

In 90% dintre cazuri, lombosciatica apare din cauza hernierii unui disc intervertebral, aspect ce duce la comprimarea radacinii nervoase adiacente, cu instalarea durerii lombare (lombalgie). Aceasta iradiaza la nivelul membrului inferior (sciatica), iar durerea este intretinuta prin asocierea contracturii musculaturii paravertebrale.

Cuprins articol

Factori favorizanti
Simptome
Tipuri de lombosciatica
Diagnostic
Diagnostic diferential
Diagnostic de certitudine
Tratament lombosciatica
Interventiile chirurgicale
Rolul terapiei fizical-kinetice
Poate fi prevenita lombosciatica?

Un alt context este reprezentat de stenoza lombara, ce se poate constitui intr-un factor asociat. Declansarea lombosciaticii poate fi in legatura si cu factorii favorizanti care produc iritatie sau compresie radiculara: osteofitoza vertebrala, osteoporoza cu tasari de corp vertebral sau modificarile de statica vertebrala cu contractura musculara de insotire.

Factori favorizanti

Factorii de risc ai lombosciaticii pot fi individuali si ocupationali. Factorii de risc individuali se refera la: varsta (incidenta maxima intre 45 si 65 de ani), inaltimea si greutatea corporala, stres (somatizare la nivelul musculaturii), fumat si expunerea la vibratii (vehicule). Nu exista dovezi clare privind legatura dintre lombosciatica si conditia fizica, desi lipsa acesteia este adesea constatata la pacientii diagnosticati cu durere lombara joasa si sciatica asociata. Poate fi stabilita o legatura intre aparitia lombosciaticii si efortul fizic inadecvat.

Factorii de risc ocupationali se refera la activitatea profesionala, ce presupune activitate fizica sustinuta, precum sportivii de performanta, lucratorii in constructii, mecanicii auto, soferii profesionisti sau cei care manipuleaza gresit obiecte grele (cu flexie sau aplecare anterioara si rotatie a trunchiului) sau la persoanele care mentin timp indelungat aceeasi pozitie (la birou sau ortostatism) ori pozitii vicioase (aplecare in fata, torsiune a trunchiului).

Simptome

Principalul simptom al suferintei nervului este durerea sciatica. Aceasta este descrisa prin durere lombara inferioara, cu iradiere spre fesa si traseu descendent. Adesea, durerea iradiaza spre coapsa, lateral si posterior, iar suferinta se regaseste de-a lungul gambei, coborand catre picior, calcai sau degete. Sciatica poate fi insotita de contractura musculaturii paravertebrale cu blocaj lombar si limitarea miscarilor trunchiului.

Se mai pot asocia parestezii (senzatia de amorteala, intepatura, lovitura de cutit, arsura, contractura musculara, carcel) sau modificari obiective ale sensibilitatii cutanate (modificarea perceptiei la atingere, la aplicarea agentului termic cald-rece).

Frecvent, se constata si modificarea reflexelor osteotendinoase, cu scaderea fortei musculare la nivelul piciorului si dificultate la mersul pe varfuri si/sau pe calcaie, pana la pareza sau paralizie (situatie in care persoana se impiedica sau nu poate urca treptele).

Tipuri de lombosciatica

Tipurile de sciatica se refera la afectarea unei anumite radacini nervoase (cel mai frecvent L4, L5, S1), iar traseul durerii iradiate urmareste un dermatom, adica locul de distributie tegumentara a unei radacini nervoase (nervul sciatic cuprinde cateva astfel de radacini nervoase). 

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste cu ajutorul anamnezei (discutia privind contextul aparitiei), al istoricului de boala (primul episod, suferinta mai veche) si se bazeaza pe cunoasterea antecedentelor personale fiziologice (sarcina in evolutie) si patologice (modificarile de statica vertebrala: scolioza, cifoza, accentuarea lordozei, alte suferinte ce pot restrictiona mobilitatea normala).

De asemenea, presupune examenul clinic al pacientului, ocazie cu care se constata disfunctionalitatea la nivelul piciorului, dar si la nivelul coloanei vertebrale (persoana nu poate efectua miscarile de aplecare inainte a trunchiului, lateralitate sau rotatii). Diagnosticul asociaza si rezultatele testelor neurologice care indica semnele de tensiune ale radacinii nervoase si obiectiveaza deficitul motor, atunci cand exista. Testul Lasegue, ce analizeaza posibilitatea ridicarii membrului inferior extins, reprezinta cel mai frecvent utilizata testare clinica.

Diagnostic diferential

Diagnosticul diferential se face intre sciatica si durerea lombara joasa de cauze nespecifice sau de alte cauze. In cazul sciaticii, iradierea durerii la nivelul membrului inferior (picior, degete), prezinta o intensitate ce o depaseste pe cea lombara. Amorteala si parestezia (senzatia de furnicatura) se suprapun iradierii la nivelul dermatomului, a durerii pe care o insotesc. Ridicarea membrului inferior cu genunchiul intins accentueaza durerea (prin tensionarea sciaticului de-a lungul traseului nervos).

Diagnostic de certitudine

Diagnosticul de certitudine si atitudinea terapeutica se bazeaza pe investigatii paraclinice. Investigatiile sunt utile si cand se suspecteaza alta cauza, in afara hernierii discului intervertebral, precum: tumora, inclusiv maligna, infectie, traumatism vertebromedular.

Investigatiile paraclinice imagistice devin utile cand durerile sunt intense, persistente si nu au raspuns la tratament conservator pe o durata de 6-8 saptamani. Examenul IRM (CT – cand exista contraindicatii ale examinarii prin RM) poate identifica persistenta compresiei radacinii nervului prin discul herniat si eventuala migrare a discului sau a unui fragment discal desprins.

Pentru o buna concordanta intre evolutia suferintei clinice si deciziile terapeutice de urmat, se poate efectua examenul electromiografic, ce include si determinarea vitezei de conducere nervoasa.

Tratament lombosciatica

Tratamentul conservator urmareste ameliorarea durerii prin administrarea de analgetice, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), steroidiene (AIS), substante opioide si miorelaxante, dar si prin manevre menite sa reduca presiunea la nivelul nervului comprimat.

Tratamentul medicamentos poate fi insotit sau urmat de cel fizical. Se poate indica purtarea unei orteze (lombostat). Pe durata celor 6-8 saptamani de tratament conservator se recomanda un program supravegheat de kinetoterapie. O parte dintre pacienti necesita tratament chirurgical. Decizia terapeutica depinde de mai multi factori. Tratamentul chirurgical este precedat de un bilant imagistic (examen IRM sau CT) si de un examen functional (EMG).

Interventiile chirurgicale

Interventia neurochirurgicala (discectomie) se adreseaza indepartarii portiunii discale herniate si eventual, a unei parti din disc sau urmareste rezolvarea stenozei foraminale, in vederea ameliorarii durerii sciatice. Reuseste mai putin sa reduca durerea lombara joasa sau lombalgia. Indicatia absoluta este in sindromul de „coada de cal”.

Chemonucleoliza, prin introducerea intradiscala a enzimei numita chemopapaina, poate fi o varianta eficienta. Aceasta deshidrateaza discul in cazul herniilor fara potential de migrare sau alte complicatii. Nucleoplastia reprezinta o alta metoda chirurgicala minim-invaziva (necesita imobilizare in lombostat timp de 4-6 saptamani dupa interventie).

Rolul terapiei fizical-kinetice

Terapia fizicala recomandata: electroterapia antialgica, diatermia, inclusiv TECAR terapia sau magnetoterapia si laserterapia, aplicatiile locale cu parafina (indicate la pacientii cu lombalgii cronice, rebele la tratament), manipularea spinala sau tractiunile vertebrale, masajul efectuat cu blandete (efect analgetic), kinetoterapia si purtarea temporara a unei orteze lombare (corset), acupunctura, terapia comportamentala constituie parte din managementul terapeutic complex al lombosciaticii. Repausul la pat este inlocuit cu atitudine proactiva.

Kinetoterapia, hidrokinetoterapia, terapia ocupationala fac parte din tratamentul conservator. Redresarea posturala, constientizarea pozitiei corecte a coloanei vertebrale in raport cu bazinul, tonifierea musculara si stabilizarea vertebrala sunt utile pre- si postoperator, in prevenirea recidivelor.

Poate fi prevenita lombosciatica?

Este necesara schimbarea stilului de viata, prin scadere ponderala, inot, Pilates sau programe de kinetoterapie efectuate constant, la domiciliu, mobilier ergonomic acasa sau la birou, evitarea mentinerii pozitiilor de lucru vicioase, alternarea pozitiilor de lucru pe parcursul zilei, evitarea anumitor miscari de rotatie cu flexie anterioara a trunchiului, limitarea ridicarii si purtarii de greutati, renuntarea la fumat si scaderea tensiunii psihice in rezolvarea situatiilor cotidiene. Toate aceste recomandari pot fi utile in prevenirea instalarii conflictului disco-radicular la nivel vertebral si al aparitiei lombosciaticii. 

Bibliografie selectiva:

1. 1. B W Koes, professor, M W van Tulder, professor of health technology assessment, and W C Peul, neurosurgeon, Diagnosis and treatment of sciatica, BMJ. 2007 Jun 23; 334(7607): 1313–1317. doi:  10.1136/bmj.39223.428495.BE
2. BMJ Clinic Evidence (www.clinicalevidence.org)-Up to date evidence for clinicians on the benefits and harms of treatments for a variety of disorders.
3. Cochrane Back Review Group (www.cochrane.iwh.on.ca)-Activities of review group responsible for writing systematic Cochrane reviews on the efficacy of treatments for low back pain and sciatica.
4. Low back pain: guidelines for its management (www.backpaineurope.org) – Recently issued guidelines for the management of low back pain and sciatica from the European Commission Research Directorate General.