Printre tulburările posturale sau de statică vertebrală ale coloanei menţionam scolioza, cifoza, cifoscolioza, hiperlordoza şi posibilele combinaţii ale acestora.
Schema sistematică a tratamentului unei deviaţii a coloanei vertebrale cuprinde, în primul rând, exerciţiile de redresare posturală, care vizează mobilizarea coloanei vertebrale şi reducerea lordozei, cifozei şi a eventualei scolioze, prin înclinări laterale şi întinderi în lungime, posturi delordozante, presiuni directe pe cifoză, tracţiuni cu membrul superior corespunzător concavităţii scoliozei, reechilibrarea bazinului, printr-o talonetă în cazul dismetriei membrelor inferioare, tratamentul ortopedic pasiv, cu aparate care menţin coloana vertebrală în poziţia ei fiziologică (corset, orteză); în al doilea rând, exerciţiile privind tonifierea în poziţie corectată a coloanei vertebrale, altfel spus, tonifierea musculaturii paravertebrale prin contracţii analitice, asimetrice sau simetrice. Tratamentul chirurgical se aplică doar dacă este necesar şi recurge la artrodeza vertebrală, după cum menţionează literatura de specialitate.
Concret, în situaţia tulburărilor de statică vertebrală, în prima fază se recurge la adoptarea posturii hipercorectate, ca urmare a conştientizării defectelor posturale, iar în faza a doua se încep programele de kinetoterapie corectivă, care vizează tonifierea musculaturii spatelui şi a centurilor scapulohumerală şi pelvină, promovând mişcarea şi tonifierea musculaturii în cadrul lanţurilor cinematice. Dacă gradele de curbură sunt accentuate şi nu pot fi redresate nici pe calea kinetoterapiei şi nici prin purtarea corsetului, atunci se recurge la intervenţia chirurgicală de corecţie.
De reţinut, faptul că singurul tratament care acţionează direct asupra deviaţiei de coloană este kinetoterapia (gimnastica medicală). Kinetoterapia poate fi urmată sau precedată de masajul terapeutic. De asemenea, programele de kinetoterapie cărora li se adaugă şi programele de electrogimnastică sau gimnastică pasivă dau rezultate spectaculoase dacă exerciţiile sunt bine alese, iar electrozii de electrosimulare sunt corect aplicaţi. Tratamentul kinetic este de lungă durată şi se efectuează în general în mai multe luni sau ani, în funcţie de vârsta şi deformaţiile prezente.
Nu se pierde din vedere faptul că, în prima fază a tratamentului, se face o evaluare a defectelor apărute şi conştientizarea acestora în fata oglinzii, urmată de exerciţii posturale, care merg de la poziţia obişnuită şi incorectă la cea corectă, prin menţinerea poziţiilor corectate pe parcursul exerciţiilor. Faza a doua este cea corectivă, prin elaborarea unui program de kinetoterapie (gimnastică medicală) de către un kinetoterapeut. Deviaţia nediagnosticată şi netratată la timp va duce la modificări ireversibile ale coloanei, care vor putea fi soluţionate cu ajutorul intervenţiei chirurgicale.
Există diferite tehnici de corectare a scoliozei.
De exemplu, tehnica a lui Ledent şi Roederer, constă în deplasarea spre partea corectoare a unui segment de corp, iar această translaţie se face ţinând membrele superioare lateral, pentru a putea corecta poziţia trunchiului. Tehnica Niederhoffer se bazează pe folosirea tensiunilor izometrice în tratarea atât a scoliozei cât şi a diverselor discopatii şi spondiloze. Pentru scoliozele cu o curbură de 30-50/60 grade, se apelează la tratamentul ortopedic. Pentru scoliozele idiopatice se mai foloseşte corsetul Milwaukee, care face extensia şi derotarea coloanei vertebrale în mod activ. În timpul purtării corsetului este indicată efectuarea exerciţiilor de kinetoterapie pentru abdomen şi coloana vertebrală, dar şi mişcările de respiraţie.